Comentariul autorului:
Amplasamentul este situat pe fâșia exterioară intra muros-ului orașului Cluj, într-o zonă de amalgam arhitectural cu locuințe istorice de mici dimensiuni cu grădini, ce stau alături de ansambluri hoteliere și de învățământ mai noi și mai expansive. Noul centru medical ocupă o parcelă redusă de colț, între două străzi cu ierarhii diferite, prin înlocuirea unei case parter existente. La limita estică a acesteia, prin spatele loturilor cu grădini și case, se unduiește cursul canalului Morii, amenajat începând cu secolul al XVI-lea pentru a alimenta morile de apă din oraș. Acesta a fost acoperit în dreptul terenului studiat, prin extinderea anexelor locuinței existente inițial, devenind astfel invizibil pentru trecătorii de pe strada secundară.
Ținând cont de accesibilitatea și vizibilitatea acestui loc în oraș, prin proiect s-a dorit realizarea unei funcțiuni medicale, organizată în jurul specialității de dermatologie, alături de alte ramuri ambulatorii sau cu spitalizare redusă, inclusiv a unui bloc operator pentru intervenții de chirurgie plastică și reparatorie.
Dincolo de constrângerile amplasamentului și de un program medical complex ce a trebuit să se adapteze dimensiunilor reduse ale acestuia, una din mizele proiectului a fost propunerea unui spațiu cu deschidere la canalul Morii. Prezența sa își propune o nouă raportare a modului de construire față de acest curs de apă, văduvit în această zonă de șansa de a fi accesibil publicului. În aceste condiții noua clădire răspunde contextului ocupând în front colțul parcelei cu un volum atent la scara locuințelor din vecinătate, lăsând spre strada secundară și spre canalul recent descoperit, un spațiu liber, amenajat cu o curte publică pentru odihnă. Intermedierea dintre spațiul străzii și cel al curții s-a propus printr-un portic ce permite accesul ușor la canal și în același timp marchează accesul principal în clădire. Astfel noua curte publică devine accesibilă atât pe timpul de funcționare al centrului medical, cât și în restul zilei.
Învelișul casei apelează la o imagine austeră, asumată în urma amplasării acesteia în zona de protecție a monumentelor istorice, din imediata vecinătate a centrului orașului. Această austeritate este compensată totuși de dorința creditării instituției medicale pe care o adăpostește, prin alegerea unor materiale nobile ce asigură o patinare frumoasă în timp. Imaginea exterioară a clădirii este astfel dinamizată de contrastul dintre materialitatea calcarului de Vratza, ce marchează plinurile prin fâșii de piatră buciardată, și distribuția unitară a golurilor cu ancadramente metalice subtile, ce decupează din masivul pietrei, alături de structura metalică a porticului de la intrare. Același calcar, dar de data aceasta cu o densitate ridicată, se regăsește și pe învelitoarea acoperișului în patru ape, pentru a întări imaginea unui volum unitar și arhetipal, mai cu seamă că noua clădire este vizibilă în silueta acoperișurilor, privită de la înălțime, de pe Dealul Cetățuii situat în vecinătate.
La interior centrul se desfășoară pe patru nivele, dintre care cel subteran adăpostește garajul și spațiile personalului medical, iar restul de nivele supraterane găzduiesc diverse funcțiuni medicale ambulatorii și de spitalizare, articulate în jurul unei circulații centrale. Una din constrângerile majore ale proiectului a fost dimensiunea redusă a parcelei, precum și necesitatea de a răspunde unor funcțiuni și fluxuri diferite pe fiecare nivel, cu cerințe de finisare și detaliu foarte stricte. În aceste condiții, soluțiile funcționale și tehnice răspund pragmatic acestei provocări, oferind o compartimentare ușoară și flexibilă la interior, ce eficientizează cât mai mult activitatea medicală, asigurând prin materiale și detalii respectarea condiționărilor aspre de funcționare
La această constrângere s-a adăugat și nevoia amplasării echipamentelor de instalații de ventilație pentru camere curate și camere obișnuite, ce presupuneau gabarite considerabile și care riscau să compromită exteriorul clădirii și al curții publice. În volumul acoperișului s-a amplasat centrala și întreg sistemul de ventilare pentru camere curate, în așa fel încât acesta să aibă implicații cât mai reduse la exterior, iar centrala de ventilare normală se situează într-un spațiu tehnic exterior, disimulat deasupra rampei de acces în garajul subteran.
Dincolo de răspunsul la toate aceste implicații, această inserție urbană și arhitecturală lasă un nou loc pe malul canalului Morii, care urmează să-și testeze modul de utilizare așa cum a fost gândit inițial și calitatea sa de vector de imagine pentru noul centru medical, sau din contră, să dispară prin limitarea fizică a accesului public necondiționat în viitor.
