Comentariul autorului:
Am pornit acest exercițiu pentru a face un pas înainte spre un domeniu prea puțin explorat în arhitectură, cel al patrimoniului arheologic,
determinat de contextul de criză tot mai acută prin care trece patrimoniul arheologic național. Numeroase situri arheologice din întreaga țară sunt lăsate de cele mai multe ori în paragină, insuficient cartografiate sau protejate, situație în fața căreia subiectul de diplomă se vrea o luare de atitudine în direcția punerii în valoare a siturilor cu semnificație istorică și, de asemenea, cu scopul cultivării interesului pentru descoperirea materialului valoros și reprezentativ pentru istoria națională.
Tema proiectului s-a conturat în mare măsură în jurul unei nostalgii personale față de siturile arheologice din peisajul dobrogean, față de care am o sensibilitate particulară. Dintre acestea, complexul arheologic de la Adamclisi, pe care am avut ocazia să îl vizitez în mai multe perioade, ocupă un loc aparte. Pentru acest loc am realizat nevoia unor intervenții noi care să îl pună cu adevărat în valoare, pentru a fi marcat chiar pe harta internațională a siturilor arheologice, întrucât trecutul său istoric împlinește o importanță deosebit de mare atât pentru istoria națională, cât și pentru cea universală.
Așezarea Tropaeum Traiani a însemnat un punct important de fortificație al Imperiului Roman pe limesul dobrogean, apoi al Imperiului Bizantin. Prin faptul că atât începutul perioadei de stabilitate și prosperitate cât și monentul declinului sunt legate de memoria acestui loc, îl putem considera potrivit pentru un Muzeu al Civilizației Romane în Dobrogea. Locul este legat de o istorie bogată care s-a remarcat la nivel național prin cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană. Urmele istorice existente ajung să fie șterse cu trecerea timpului, dar mai ales necunoscute, nefiind incluse într-un parcurs muzeal propriu-zis.
În elaborarea proiectului a fost considerată, încă de la început, incapacitatea actualului muzeu de arheologie, Tropaum Traiani, de a stabili orice legătură sau raport dinamic cu locul de proveniență al exponatelor, de asemenea, de a răspunde cerințelor actuale (odată cu îmbogățirea colecției) legate de adecvarea expunerii și nevoia de interactivitate în parcurgerea materialul istoric.
Se observă cum locul exponatelor în muzeu este, pentru multe dintre ele, aproape întamplător sau chiar împiedică parcursul vizitatorilor.Acest fapt pune în derizoriu importanța și semnificația obiectelor de patrimoniu și poate avea un efect negativ asupra percepției. Pe lângă spațialitatea interioară, un aspect important, poate cel mai important, este și amplasarea muzeului. Actualul muzeu se află într-un loc impropriu, prins într-un țesut rural, ale cărei scară și tipologie sunt contrazise și, mai mult, lipsită de vreo conexiune cu elementele ansamblului arheologic (Monumentul Triumfal, Așezarea civilă Tropaeum Traiani, Tumulul, Altarul funerar). Ca urmare, proiectul de diplomă consideră relocarea muzeului spre a stabili o legătură cu și între elementele ansamblului arheologic, caci, muzeul de sit arheologic, mai presus de orice, trebuie să stabilească relații cu situl particular, să exploreze potențialul contextului și să recupereze acele lucruri nevăzute care alcătuiesc memoria locului. Lucrul principal de explorat a fost poziția muzeului față de elementele cele mai vizibile, Monumentul Triumfal și cetatea Tropaeum Traiani, în peisajul special.
S-au potența diferențele de nivel ale reliefului unduit după cutele formate de calcarele din zonă și de terasamentele culturilor de viță-de-vie, spre a construi anumite relații de vizibilitate între muzeu și elementele ansamblului arheologic.
Câteva analize ale peisajului au speculat avantajul topografiei speciale în sensul obținerii celor mai bune relații de vizibilitate între intervenția nouă și elementele ansamblului arheologic. Astfel că, locul cel mai favorabil l-a reprezentat, la fel ca după logica romanilor, platoul cel mai înalt, în proximitatea monumentului triumfal.
Conceptul general al clădirii urmărește câteva dintre cele mai vizibile elemente ale arhitecturii romane antice după care se așează în sit și organizează spațiile interioare. Cel mai important lucru considerat la amplasarea în sit și organizarea noului muzeu a fost peisajul alcătuit dintr-o succesiune de trepte care descend către cetate, atunci, intervenția se integrează în peisajul existent având o atitudine cât mai puțin intruzivă față de acesta și urmele istorice și încearcă, de asemenea, la interior, o recreare a teraselor naturale.
Accesul către muzeu este o incizie tensionată în teren care, marchează intenția creării unei imersiuni a trecutului. Primul nivel organizează zona de acces și spațiile complementare precum biblioteca de specialitate, zona de workshop, cafeneaua și spațiile administrative. Acest spațiu de intrare este marcat de un spațiu gol pe dublă înălțime care deschide circuitul muzeal cu expoziția principală, seria de metope ale monumentului triumfal, oraganizată pe două gradene. Nivelul următor, accesat fie pe cele două scări monumentale orientate către peisaj, fie prin accesarea nodurilor verticale secundare. Acest nivel organizează expoziția civilizației romane, alcătuite din elementele găsite în așezarea Tropaeum Traiani. Totodată, Spațialitatea este caracterizată de o fluiditate continuă, întrucât se stabilesc conexiuni multiple cu celelalte niveluri prin gestionarea golurilor pe dublă înălțime. Ultimul nivel, fiind ccel de al-treilea nivel scufundat în topografie, organizează un spațiu dedicat expunerii cu ajutoriul realității augumentate (VR, diorame, ilustrații, etc.)și expoziția preromană, alcătuită din urme istorice ce aparțin civilizațiilor gumelnița și hamangia, stabilite pe locul așezării romane. tropaeum traiani. De asemenea, în finalul circuitului muzeal au fost integrate depozite vizitabile, iar un auditorium accessat de la nivelurile -2 și -3 stă la dispoziția oamenilor de știință din domeniul arheologiei ( aproape anual, la Adamclisi, se organizează sesiunile de cercetare Pontica).
Logica proiectării suprafețelor vitrate a urmărit o deschidere dedicată a muzeului pe latura fațadei principală spre peisajul specific și, mai ales, fixează imaginea cetății Tropaeum Traiani, bordată de pereți masivi construiți cu bucăți mari de calcar local, ce încadrează ca într-o ramă imaginea trecutului.
