Comentariul autorului:
[FH2] DANUBIUS-RI - PHASE2 - DELTA CORE, constituie rezultatul aplicat al studiului de imagine arhitecturală pentru International Centre for Advanced Studies for River-Delta Sea Systems. Centrul se configurează asemănător unei platforme inteligente multifuncționale de cercetare de dimensiuni medii, o construcție unică dezvoltată pe demisol parter și etaj parțial, desfășurată pe o amprentă de aprox. 15.000 mp. Suprafața construită totală este de aprox. 30.000 mp.
Platforma de cercetare este reprezentată arhitectural printr-o dală camuflată la nivelul terenului. Volumul detașat urmărește configurația specifică a amplasamentului existent. Camuflarea, interpretată în termeni arhitecturali, transpune adaptabilitatea la mediu ca împrumut comportamental și nu doar estetic (Neil Leach). Spațiul interior (co)relaționat spațiului exterior evidențiază aspecte sensibile ale unui ecosistem în formare, în care arhitectura, ca parte support, traduce elemente distinte ale biodiversității raportate factorului uman.
Intervenția minimală a factorului uman se rezumă la activitățile de observare, analiză și experiment în care arhitectura clădirii devine suportul dezvoltării organismului biologic. Astfel, curțile interioare plantate, prevăzute cu bazine speciale în care se pot recrea diverse medii biologice sunt direct relaționate spațiilor interioare ale laboratoarelor cât și spațiilor de cercetare în aer liber amplasate la nivelul superior, pe acoperișul clădirii. Dala sau acoperișul plantat, care adăpostește spațiile destinate cercetării, reconstituie la nivel ideatic o “inimă a deltei”, o nouă Arca (*arca lui Noe) capabilă să prezerveze și să susțină speciile aflate pe cale de dispariție. Totodată, zona plantată destinată experimentelor, amplasată la nivelul superior al dalei transpune elemente specifice ale integrării în ecosistemul Rezervației Biosferei Delta Dunării. Transformarea continuă, modificările repetate transpun elementele specifice adaptabilității unui organism arhitectural, o structură inteligentă relaționată conviețuirii între specii. Se aproximează un termen de 1 an pentru camuflarea integrală a clădirii si de 2 ani pentru refacerea integrala a zonei, respectiv a ecosistemului de mal unde este amplasata aceasta, reducând astfel semnificativ impactul asupra mediului.
‘’Limitarea marcării teritoriului’’, relaționată teoriilor arhitecturii vernaculare și asimilată culturilor locale din zonele umede, a fost transpusă prin detașarea platformei tehnologizate, constituind un gest de respect și acceptare a orizontalitații ca plan aparținând naturii. ‘’A nu atinge pământul’’, condiție sine qua non, se transpune prin suspendarea plăcii ca intervenție artificială și determinarea liberă a parterului ce permite relaționarea permanentă perimetrală cu exteriorul. Atât inserțiile locale la nivelul plăcii cât și dispunerea zonelor vegetale destinate cercetării deasupra dalei, transpun elemente specifice regăsite în tipologiile de zonificare ale vechilor parcelări – în interiorul gospodăriilor. Complementar, dala, aparent o prezență agresivă în sit, la alta scară, este tratată asemănător unei plăci aparținând reliefului, detașată, susținând o nouă parcelare, support pentru experimente din zonele delimitate plantate. Astfel, parcelarea devine un support al biodiversității, transpunând elemente existente din cadrul natural al Deltei Dunării, neafectat până în prezent de intervenția umană.
Construcția vizează să devină un manifest pentru reinterpretarea într-o manieră contemporană a elementelor tradiționale specifice locale punând accent pe inserarea în sit, mizând pe o dezvoltare camuflată orientată și simultan pe expresivitatea materialelor specifice utilizate. Construcția integrează sisteme complexe de utilizare a surselor de energie alternative: energia bio, solară, telurică etc. Componenta de cercetare a fost extinsă asupra construcției, asimilată unui mecanism experimental, un experiment în sensul utilizării surselor de energie alternative, urmărind astfel autosusținerea energetică a construcției.
