Comentariul autorului:
Casa “Vasile Pogor”, construită în 1850 de către vornicul Vasile Pogor și soția sa Zoe, era numită în epocă “casa cu ferestre luminate”, fiind una dintre primele case particulare din Iași iluminate electric. Imobilul are un lung istoric legat de viața culturală a Iașului, fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea orașului, sediu al Societății literare Junimea (fondată în 1863) și al revistei Convorbiri literare (fondată în 1867). În august 1968 s-a inițiat în această clădire organizarea unei secții de literatură, primul pas către înființarea Muzeului Literaturii.
Clădirea a fost consolidată și restaurată parțial între anii 1998-2000. Atunci au fost realizate subzidiri ale fundațiilor, consolidări ale zidăriei, suprabetonări ale planșeelor, amenajarea unui spațiu polivalent în pod și înlocuirea structurii acoperișului și a învelitorii. Au fost restaurate componentele artistice interioare precum stucaturi, tâmplării, pictura murală a holului principal din parter și sobele decorative.
Prin temă, beneficiarul își dorea eliminarea neajunsurilor existente, opimizarea spațiului din pod destinat unor manifestări culturale prin sporirea suprafeței publice și asigurarea accesului ușor la toate nivelurile al persoanelor cu mobilitate redusă.
Intervenția a debutat cu repararea tencuielilor exterioare și revenirea la imaginea oferită de cele mai timpurii fotografii de epocă, în care tencuielile păreau alb gălbui, motiv pentru care am ales un finisaj neutru de culoare alb antichizat, în stratigrafii nefiind identificate tencuieli de epocă. Cu această ocazie, s-a înlocuit învelitoarea din tablă profilată cu o învelitoare din tablă de zinc preoxidat, culoare plumb.
Lucrările de intervenție la casa scării secundare, cea adaugată în primele decenii ale sec. XX, au scos la iveală fragmente din fundațiile vechiului conac, cel care a precedat Casa Pogor. Pentru a nu fi afectate ruinele și a le păstra vizibile, structura ascensorului a fost descărcată pe o fundație indirectă, care a reusit să evite vestigiile arheologice, fiind ancorată în pereți perimetrali ruinelor, în dreptul lor pardoseala și treptele fiind realizate din sticlă.
După desfacerea placajului de granit din zona accesului principal și de pe trepte, am descoperit într-o stare bună lespezile rectangulare de piatră cioplită ale podestului exterior și câteva trepte din blocuri de gresie, ce încă se mai păstrau. Am decis reabilitarea pardoselii porticului și completarea scării principale cu trepte noi de piatră profilate după cele existente, integrând astfel piesele descoperite. Coloanele porticului au fost și ele reparate punctual cu mortar pe bază de var hidraulic și praf de piatră, iar finisajul a rămas aparent.
Ornamentele degradate au fost retușate, recondiționate sau refăcute punctual.
Majoritatea pieselor de tâmplărie au fost restaurate, împreună cu grilajele metalice, în timp ce tâmplăria ferestrelor a primit un geam dublu termoizolant pe cerceveaua exterioară. De asemenea, a fost restaurat bovindoul metalic de peste accesul secundar, unde s-au executat câteva panouri noi de tablă moale ambutisată cu motive vegetale în locul celor degradate.
Au fost înlocuite toate instalațiile interioare și au fost adăugate câteva noi, precum cele de semnalizare incendiu și supraveghere.
Doar în Sala Junimea a fost refăcută pardosela cu parchet decorativ din lemn de stejar si inserții din lemn de cireș, pentru a marca spațiul în care a existat până la sfarsitul secolului XX o pardoselă din parchet cu entarsii.
