Comentariul autorului:
CONTEXT . Aceasta este o poveste despre om şi natură. Tânăr fiind, naiv, omul s-a disociat de natură, care a devenit resursă exploatabilă şi teren de experiment. Mai târziu, în maturitate, omul a redescoperit natura, atât cea exterioară cât şi cea proprie, interioară, şi a înțeles că acestea sunt interconectate şi interdependente. A conștientizat faptul că viitorul său şi al naturii sunt intrinsec relaționate şi, pentru a-şi contura un viitor, a început să reconstruiască natura.
DETALII . Expansiunea necontrolată a artificialului construit este direct proporțională cu diminuarea habitatelor naturale, iar procesul de exploatare extensivă a resurselor naturale neregenerabile este sinonim cu cel de distrugere progresivă a mediului natural. Degradarea ireversibilă a ecosistemelor este posibilă şi acest fapt poate pune în pericol însăși viața umană.
Răspunsul, aparent contra-intuitiv, dar susținut de științele naturii, nu este readucerea ecosistemelor la starea lor inițială, sălbatică, un fapt imposibil în această perioadă a Antropocenului, ci crearea unor noi ecosisteme natural - antropice complexe, durabile şi auto - sustenabile, peisaje vii în care omul este prezent şi activ.
Bioingineria, biomimetismul şi bionica susțin necesitatea unor relații sistemice bidirecționale între om şi natură, între mediul construit şi cel natural, ca paradigmă a recuperării ecosistemelor naturale distruse de exploatare, poluare sau doar nepăsare.
Urmând această concluzie, proiectul propune un proces complex de reconstrucție a peisajului, în care economicul, socialul şi mediul, cei trei factori ai sustenabilității, sunt parteneri egali, influențându-se şi amplificându-se reciproc.
Astfel, mediul construit uman se poate extinde în noi teritorii, în acest caz zone devalizate ecologic, ale carierelor de piatră sau ale minelor de suprafață dezafectate, printr-un proces multivalent de „creștere” a unui nou tip de habitat.
