• BNA
• Ediția 2021
• Proiecte
• 12. Efemer
• Unfolding Pavilion: Rituals of Solitude, Bienala de Arhitectură de la Veneția, mai 2021

Unfolding Pavilion: Rituals of Solitude, Bienala de Arhitectură de la Veneția, mai 2021

Comentariul autorului:

Expoziția ‘Unfolding Pavilion - Rituals of Solitude’, inaugurată cu prilejul vernisajului Bienalei de Arhitectură de la Veneția, Ediția 2021, a fost amenajată în ultima ambarcațiune autentică venețiană de tip trabaccolo, lansată la apă pe 27 mai 1926 sub numele ‘Il Nuovo Trionfo’.
Cu această ocazie, nava a fost, pentru prima dată în istorie, deschisă publicului pentru vizitare.

Restaurată la sfârșitul secolului trecut de un armator austriac și aflată astăzi în administrarea unei asociații private, nava a fost timp de mai multe decenii proprietatea Contesei Luisa Albertina di Tesserata.

Ambarcațiunea a fost ancorată la Punta della Dogana, în inima Veneției, în zona de confluență între Canal Grande și Canale della Giudecca.
Același amplasament cu vizibilitate maximă a fost ales și de Aldo Rossi pentru celebrul ‘Il Teatro del Mondo’, emblema plutitoare a primei ediții a Bienalei de Arhitectură de la Veneția, 1980.

Prima proprietară a navei, Contesa Luisa Albertina di Tesserata, a fost o celebră colecționară de artă modernă.
După o viata excentrică, trăita între Paris si New York, Contesa s-a izolat la mijlocul anilor ‘70 pe mica ei insulă privată din apropierea Veneției, pe care nu o va mai părăsi niciodată.
Pasionată de artă, halucinogene și jocuri de noroc, Contesa a fost și o mare consumatoare a game show-ului de televiziune ‘The Hollywood Squares’ - într-atât încât și-a dorit o construcție similară pe insula ei venețiană.
A contactat mai mulți tineri arhitecți de succes dar, dintre aceștia, se pare că doar John Hejduk a luat în serios cererea neobișnuită a Contesei, trimițându-i mai multe caiete de schițe.
Din păcate, colaborarea nu s-a concretizat și cei doi au pierdut legătura.

Însă, ani mai târziu, Contesa își va construi casa mult visată, fără știința cuiva (nici măcar a lui Hejduk!).
Sursele arată că un falit sculptor est-european (posibil chiar din România) a ridicat casa de unul singur, bazându-se doar pe vechile schițe ale arhitectului american și replicând destul de bine intențiile acestuia.

Aproape în aceeași perioadă (și tot în Veneția!), John Hejduk va publica ficțiunea speculativă ‘The Thirteen Watchtowers of Cannaregio’, incluzând un proiect în care își reciclează design-ul pentru casa Contesei! Cu modificări compoziționale minime, dar cu o macabră narațiune suport, ‘The House for the Inhabitant who Refused to Participate’ este plăsmuită de Hejduk undeva, într-o piațetă venețiană imaginară. Casa este compusă din 12 mici celule, complet vitrate, suspendate de un zid opac. Fiecare celulă este mobilată cu un singur obiect (un lavoar, un fotoliu, un pat, o toaletă...). Opus clădirii, în aceeași piațetă, este amplasat un turn din care oricine poate supraveghea activitățile casei, ascuns după o fereastră-oglindă. O celulă este goală; ocupantul își vede propria imagine reflectată în oglinda turnului.

Copia casei, construită pe insulă, respectă proiectul original.
Fără a avea urmași, Contesa și-a lăsat toate posesiunile orașului Veneția.
Însă, după moartea ei, municipalitatea a vândut insula. Această este acum în curs de a fi transformată într-un resort hotelier de lux. Doi studenți arhitecți, angajați de o firma de demolări pentru a releva clădirile de pe insula, au descoperit curioasa replică a casei lui Hejduk.
Împreună cu aceștia, am încercat să documentăm incredibila poveste.
Actualii proprietari ai insulei au interzis însă diseminarea oricăror materiale despre ciudata descoperire, temându-se că demolarea clădirilor ar putea fi pusă în pericol. Ne-au permis însă să organizăm o rezidență artistică în toamna anului trecut, cu 2 condiții: păstrarea confidențialității și anonimatului total…dar mai ales obligativitatea expunerii rezultatelor rezidenței la proxima Bienală de Arhitectură de la Veneția!

12 arhitecți internaționali au locuit în casă, fiecare izolat într-una dintre celule, reflectând la ritualuri ale singurătății.
Operele lor create in situ s-au pierdut.
Copia casei lui Hejduk a fost demolată în decembrie 2020.

Aflați sub interdicția de a face orice documentări foto-video la fața locului, am fost nevoiți să recreăm o copie a copiei casei originale (și a operelor rezidenților).
Primele rezultate au fost publicate în decembrie, imediat după demolarea clădirii, pe website-ul www.ritualsofsolitude.com.
Povestea proiectului a fost preluată de prestigioasa revistă ‘Domus’.

Subiectul expoziției, ‘Rituals of Solitude’, împrumutat din descrierea proiectului lui Hejduk făcută de Michael Sorkin, a inspirat o reflecție asupra ritualurilor individuale asociate singurătății și izolării, experimentate de noi toți în timpul recentei crize de sănătate publică.

Expoziția, amenajată în cala navei, a fost coregrafiată astfel încât să poată fi vizitată, pe rând, doar de câte o singură persoană…
Dacă puntea a fost rezervată activităților sociale (încurajate de superba panoramă a Veneției), în interiorul ambarcațiunii a fost regizată o experiență senzorială complexă: minusculul spațiu disponibil, de doar câțiva metri pătrați, îmbrăcat în penumbră, mirosea puternic a combustibil, avea pardoseala parțial inundată și amplifica mișcarea valurilor de pe Canal Grande.

Reprezentarea reprezentării copiei construite a unui original imaginat...
Dacă experiența multisenzorială de la fața locului nu poate fi replicată, timpul și spațiul pot fi dilatate: întreaga expoziție a fost scanată 3D și ambientul imersiv al acesteia va fi putea fi explorat de oricine, fără bariere, în mediul virtual.

Navigând printre pixeli, pe valurile memoriei.