Comentariul autorului:
Proiectul ambasadei Statului Kuwait a constituit obiectul unui concurs național de arhitectură câștigat de Westfourth Architecture în 2014. Procesul aprobărilor și întreruperile în urma schimbărilor în echipa de administrare a proiectului din partea beneficiarului au întârziat activitatea de proiectare cu câțiva ani. Proiectul a fost reluat în 2017 și finalizat la inceputul anului 2018. Recepția clădirii s-a facut în iunie 2019.
Proiectul este localizat în zona de nord a orașului, pe un teren de 1300 mp situat la intersecția străzilor Primăverii și Mircea Eliade, în fața parcelei rezidențiale adiacente parcului Bordei, într-o zonș de protecție a monumentelor istorice.
Imediat la sud de propietate, pe Bulevardul Primăverii, se găsește Muzeul Ceaușescu, ultima reședintă a dictatorului. Alăturarea celor doua clădiri poate genera discuții interesante privind semnificațiile noțiunii de context și vecinătate.
Proiectul se încadrează într-o zonă de protecție a monumentelor istorice și alcătuirea volumetrică a fost generată de restricțiile stricte legate de ocuparea la sol ( POT 40%), suprafața maximă desfasurată ( CUT 2,5) și înălțime (13m până la retragerea ultimului nivel. Suprațata totală desfășurată a cladirii este de 3.936 mp.
Clădirea ambasadei este alcatuită din două subsoluri, parter, mezanin și trei etaje superioare.
Prima provocare a acestui proiect a fost adaptarea programului funcțional la restricțiile regulamentului urban al zonei protejate. Organizarea flexibilă a parterului oferind soluții pentru diverse scenarii de ocupare, amplasarea secției consulare sub cota zero și configurarea instalațiilor de ventilare condiționare in condițiile unor inălțimi mici de etaj, au fost toate menite să negocieze limitările volumetrice și dimensionale impuse de regulament.
A doua provocare, a fost de cu totul altă natură și s-a referit la alt set de coordonate, dincolo de dimensiuni și spații. Este vorba despre încercarea de a negocia cerința beneficiarului pentru o imagine arhitecturală tradițional islamică cu parametrii arhitecturii moderniste bucureștene.
Panourile de oțel Corten care ecranează fațada principală, facilitează o interfață între exterior și interior, și folosind materiale și tehnologii moderne, amintește de Musharabia, ornamentația tradițională a arhitecturii islamice. Perforațiile orizontale imită caracterul scrierii arabe, și de la distanță, ecranul de Corten, apare ca o pagină de carte. Pe fațada sudică, panourile Musharabia, devin obloane operabile electric. Panourile de Corten pe gardul ce delimitează propietatea, au perforații vericale, implicând o scriere diferită. Noaptea, cele doua tipuri de perforații, puse în evidență de lumina din interiorul clădirii și de șirurile de lămpi LED încorporate în gardul de incintă, constituie o dinamică ce contrastează cu soliditatea și simplitatea pereților de piatră ai clădirii.
Referința la arhitectura islamică poate fi observată și în configurația scării centrale circulare care amintește de verticalitatea și forma scării unui minaret. Scara este însă concepută într-o interpretare modernă, cu parapeți din tolă de oțel curbată, cu iluminare specială și cu pereții de beton ai casei scării cofrați cu forme ce amintesc de o perdea trasă în jurul scării. Patio-ul pentru etajul ambasadorului de la ultimul etaj, cu un tratament peisajer ce include o grădină verticală pe peretele estic, urmărește aceeași strategie de integrare a celor două referințe culturale.
Arcele din fațada principală, o interpretare modernă a unei tipologii tradiționale, adaugă ritm și tensiune imaginii clădirii spre bulevard. Imaginea finală a clădirii este reprezentativă pentru prestigiul instituției, și stabilește un dialog atât cu elemente de arhitectură islamică cât și cu elemente ale arhitecturii moderne și contemporane bucureștene și internaționale.
