Comentariul autorului:
Conexiunea omului cu agricultura este din ce în ce mai laxă din cauza industrializării și globalizării, instinctul nostru de bază de a ne cultiva hrana începe sa dispară. În viitorul apropiat, țările dezvoltate în jurul agriculturii au potentialul de a deveni puncte cheie la nivel global. România a fost întotdeauna o țară bogată în resurse agricole. De aceea, există necesitatea unui nod central și valid, cu importanță națională pentru dezvoltarea domeniului, invitând tinerii să descopere agricultura.
Proiectul tratează o realitate, iar propounerea reprezintă răspunsul la problemele cu care se confruntă Municipiul Caracal în prezent, depopulare și ignorarea potențialului agricol dat de localizarea geografică. Intervenția joacă un rol fundamental în regenerarea țesutului, dar si la scară scocială și economică, prin potențarea resurselor existente. Se dorește incluziunea socială, conturarea unei comunități sustenabile și responsabile pentru viitor, cu viziune. Toate acestea s-ar întampla în contextul în care orașul reprezintă un pol important pentru comunele și satele din jur.
Contextul este unul facil datorită faptului că sit-ul se află în vecinatatea liceului tehnologic din Caracal, cu profil agricol, ce găzduiește aprox. 800 de elevi, majoritatea provenind din medii defavorizate, dar și a existenței Stațiunii de Cercetare Agricolă în incinta liceului, ce datorită rezultatelor, municipalitatea o va extinde. Terenul pe care se amplasează propunerea se află în administrația liceului, pe el au fost odinioară clădiri pentru cămin, cantină și o școală postliceală, clădiri fără valoare arhitecturală, ce în prezent se află într-o stare de nerecuperat. Una dintre oportunitățile sitului a fost și vecinătatea directă cu fabricile din jur unde elevii își fac practica.
Conceptul proiectului este întrepătrunderea funcțiunii educaționale și agricultură. Un mediu construit împletit cu fâșii agricole, ce tind să creeze spații și suprafețe continue pentru a conecta funcțiunile, oamenii și vegetația. Agricultura este folosită ca model pentru a deveni un spațiu, dar și pentru a da contextul interacțiunii umane. Miscând împreună cu forma liniară a câmpurilor agricole, care este modelul agricol de pe amplasament, arhitectura ia și face acele linii ca bază pentru clădiri. Prin extensie, câmpul devine clădire și clădirea devine câmp.
Se dorește democratizarea și readucerea agriculturii în mintea oamenilor, în cotidian, prin crearea unui complex de clădiri multidisciplinare. Clădirea detaliată aduce research-ul, educația și funcțiuni pentru publicul larg împreună. Spațiile exterioare, gândite ca, fie extensie a funcțiunii imediate clădirii, fie alăturări facile cu vecinii sitului, oferă oportunități pentru o mai bună vizibilitate a domeniunui, pentru o piață de desfacere pentru produsele complexului educațional sau reprezintă suport pentru vânzarea produselor absolvenților școlii.
La nivel urban, se propune descentralizarea prin crearea unui alt pol de interes decât cel existent. De asemenea, se crează o legătura cu Parcul Constatin Poroineanu, ce este clasat ca monument, printr-un “coridor verde”, o acupunctură de inserții vegetale pe calea de legătură dintre cele două oaze majore de vegetație. Pentru facilitatea accesului pe sit, se propune o pistă de bicicliști ce leagă sit-ul de centru, o stație de autobuz pentru rutele ce vin din comunele mărginașe și o pasarelă suspendată ce elimină traversarea neadecvată a manunchiului de linii ferate din gară spre liceu.
