Comentariul autorului:
Proiectul de diplomă are ca temă regenerarea insulei Șimian prin întărirea legăturii insulă-om-loc-memorie. Întreg demersul se bazează pe studierea îndeaproape a atmosferei și a peisajului insular, urmând să stabilească o legătură sensibilă cu cadrul natural prin propunerea de arhitectură ce se dorește a fi o intervenție subtilă care să pună în valoare caracterul ingenuu al insulei și să contureze un loc cu caracter cultural, un spațiu destinat rezidenței pentru artiști. Incorporarea acestui motiv ce susține artele și dezvoltarea artiștilor împlinește miza proiectului prin transformarea insulei într-un loc al memoriei. Proiectul are ca scop conservarea și protejarea unui loc cu totul special. Studiul și înțelegerea peisajului pentru a putea interveni asupra lui fără a-i modifica în mod esențial propria expresie, nu caută să găsească un model, un set de reguli ce determină un tip de arhitectură care să producă prototipul unei intervenții în cadrul insulei, aceasta fiind reprezentarea prin excelență a expresiei locului unic. Arhitectura devine un pretext, ea reprezintă un reper în peisajul insulei și are rolul de a intensifica valorile acesteia, influențând mișcările oamenilor ce își pierd rolul de spectatori și se angajează în experiența locului, frumusețea devine o consecință și nu un scop al unei intervenții armonioase în peisaj. Peisajul este scena activităților noastre, o scenă pe care trebuie să o modelăm cu grijă astfel încât să putem desăvârși armonia dintre ființa noastră și cadrul natural. Acest lucru presupune în primul rând cunoașterea profundă a locului, a identității, a caracteristicilor și topografiei acestuia pentru a putea cuprinde echilibrul și unicitatea lui, fără a-i înrobi calitățile. Scopul este de a da naștere unui adăpost al sufletului, minții și trupului care să faciliteze experiența holistică a individului. Împletirea peisajului cu propunerea arhitecturală reprezintă provocarea acestui proiect, spațiile propuse vor deveni repere în peisajul insular, având rolul de a coordona mișcările oamenilor, de a le intensifica trăirile. Propunerea pentru insula Șimian devine o asumare a responsabilității față de adaptarea intervenției la identitatea și spiritul locului, depărtându-se de ideea reproducerii întocmai a ceea ce a fost cândva insula Ada-Kaleh, fapt ce ar determina conturarea unei false identități și ar da naștere unei imagini deformate. Implementarea ansamblului arhitectural poate fi realizată în etape datorită studiului amănunțit de zonificare și amplasare a construcțiilor, ce a ținut cont de topografia, vegetația, orientarea cardinală, de stabilirea locului ce permite accesul în insulă, de zona inundabilă și de reperele arhitecturale deja existente, păstrând dialogul cu fragmentele cetății Ada-Kaleh.
