Comentariul autorului:
Poziționată în satul Văleni, comuna Călăţele pe un teren în pantă cu suprafața 1 iugăr şi 960 de stânjeni, clădirea domină întreaga colină și deserveşte o singură funcţie : biserica reformată.
Biserica datează din 1261, când călugării franciscani au construit capela catolică, în stil roman, pe dealul deasupra satului Văleni. Este înconjurată de un zid de protecţie cu plan neregulat, ovoidal, care urmăreşte neregularităţile terenului (un zid exterior a fost păstrat în jurul cimitirului, însă nu înconjoară total situl).
Volumetria clădirii este tipică pentru bisericile medievale din regiunea Călata și împrejmuiri.
Cel mai proeminent element volumetric, turnul, dispune de un coif octogonal, zvelt specific pentru regiune, având târnaţ în partea inferioară cu parapet de lemn şi câte un şir de şapte „arcade” de lemn pe fiecare latură cu decor cioplit. Pe vârfurile coifurilor găsim câte un buzdugan din tablă, simbolul bisericii reformate. Nava şi corul au acoperiş comun, în două ape care urmăreşte frumos capătul poligonal al corului. Şarpanta este unitară, structura are caracter gotic și acoperișul e realizat în trei ape, învelit cu șindrilă.
Planimetria bisericii este neobişnuită: clădirea se compune din turn vestic de plan (aproape) pătrat, navă dreptunghiulară şi cor poligonal, însă lăţimea acestor spaţii este aproape identică, parterul turnului este întredeschis cu nava printr-o arcadă semicirculară lată, astfel cele trei elemente principale ale planimetriei formează un spaţiu interior unitar.
Interiorul bisericii este unul dintre cele mai bogate în mobilier bisericesc de epoca, de înalta calitate artistică, băncile din cor fiind operele atelierului Umling (1745). Decorul pictat al băncilor navei a fost acoperit cu vopsea de ulei de culoare albastră, însă casetele pictate din faţa băncilor s-au păstrat în forma lor originală. Din navă avem acces în cor şi turn prin câte o arcadă semicirculară largă. Atât nava cât şi turnul dispun de tavan casetat, iar corul este boltit în cruce cu nervuri în două travee.
Datorita structurii portante aflată intr-o stare bună de conservare, intervențiile asupra monumentului au fost minimale. Acestea se regăsesc la nivelul șarpantei unde s-au înlocuit doar câteva elemente degradate. Învelitoarea bisericii și a celor două portice a fost schimbată cu șindrilă prelucrată manual.
S-au refăcut atât tencuielile exterioare, cât și cele interioare deteriorate și s-a rerostuit zidăria de piatră a zidului de apărare. Exteriorul și-a păstrat zugrăveala de culoare albă caracteristică bisericilor din Călata.
În urma lucrărilor de restaurare și conservare a elementelor de piatră s-a intervenit asupra porticului sudic, asupra ancadramentelor ferestrelor gotice, a nervurilor de boltă a sanctuarului și a contraforturilor bisericii.
S-au rostuit plăcile de piatră ale pardoselii și s-au făcut tasări pentru obținerea unei cote finite unitare cu reintregiri minime și repozitionări ale acestora.
Prin restaurarea tavanelor casetate s-a prelungit viața picturii pe lemn originale, realizate de familia Umling, s-au refăcut legăturile moleculare și s-a redat elasticitatea stratului pictural.
Eliminarea vopselelor de ulei de pe mobilierul interior și restaurarea decorațiunilor regăsite a contribuit semnificativ la regăsirea conceptului original.
