Comentariul autorului:
O scurtă istorie a restaurării unei biserici cu istorie lungă de 8 secole.
Ansamblul cu primele elemente datate în secolul XII, împrejmuit printr-un zid de incintă circular oferă un spațiu exterior total, o capsulă istorică din care se percepe clădirea bisericii cu o lungă evoluție în timp.
Urme ale unor intervenții de restaurare din prima parte a secolului XX. au fost descoperite, păstrate și reabilitate în forma unui pavaj în incintă, realizat din piatră de râu. Zidurile sacristiei au rămas conservate în formă de ruină, iar amprenta bolții de sacristie pe peretele nordic al sanctuarului, precum și ușa de sacristie înzidită în sec.XVII. au fost marcate prin tencuieli cu texturi specifice.
O provocare aparte a însemnat prezentarea multiplelor etape de edificare fără a produce un "cal didactic semi-jupuit", păstrând o imagine coerentă a ambientului sacru destinat enoriașilor, fără anularea semnelor timpurilor trecute asupra monumentului, expunând totodată momentele-cheie a istoriei edificărilor și reedificărilor succesive evitând ceea ce numește teoreticianul Cesare Brandi "restauro di fantasia", falsul în restaurare.
Revenirea la pardoseala de cărămidă (cu marcarea etapei romanice prin variații de textură), documentată prin sondajele arheologice, servește și protecției împotriva buretelui de casă, ce poate produce un atac devastator în urma introducerii lemnului nou la nivelul pardoselilor.
Restaurarea portalului romanic, sculptat dintr-o piatră extrem de poroasă a ridicat probleme teoretice și tehnologice de o complexitate sporită, rezolvate - sperăm - cu succes prin echilibristică pe muchia tăioasă dintre instanța instorică și cea estetică.
Între surprizele oferite de turnul medieval cel mai timpuriu păstrat în regiune (probele dendrocronologice prelevate din grinzile de planșeu datează edificarea turnului în jurul anului 1340) merită să amintim interceptarea golului original de acces cu arc ogival pe partea nordică, precum și fragmentele de pictură murală descoperite pe fațada sudică.
Cele trei ferestre gotice cu ancadramente sculptate au scăpat de intervențiile baroce de sporire a suprafețelor vitrate, primind ca donație din partea unei congregații protestante olandeze la începutul noului mileniu un vitraj nou, însă surprinzător de decent, realizat prin technici tradiționale. Între timp vitraliile cu ochiuri hexagonale de sticlă îmbinate cu profile de plumb, montate în rame de stejar, au devenit parte a monumentului, intervenția actuală se rezumă la tratarea ramelor de stejar și completarea ochiurilor rotunde de vitraliu, obturate în zona superioară a traforajelor.
Picturile murale ale navei romanice, datate la începutul sec. XV au fost dezvăluite la intervențiile de restaurare din anul 1971, apoi curățate în detaliu în 1981 de către restauratori de pictură murală. Din cele două benzi pictate inițial s-a păstrat doar banda superioară, prezentând o scenă cu Adorația magilor, având lacune datorate spargerilor pentru realizarea bolților din teracotă și a parapetului tribunei zidite în perioada gotică. Conceptul de restaurare și conservare a suprafețelor pictate a avut implicații majore la nivelul modelării spațiului interior al navei, include prezentarea amprentelor de boltă atât pe peretele navei cât și pe arcul de triumf. Citind semnele discrete ale paramentului din spațiul navei, printr-un joc mental poate fi reprodusă atât nava romanică definită prin limita câmpului pictat (marcată pe verticală și printr-o umbră perimetrală), cât și bolțile gotice în continuarea celor păstrate în sanctuar.
