Regenerare urbană a zonei portuare din Turku

Autor(i):
Marius Găman, Romina Popescu, Ana-Maria Branea
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Când ne oprim din construit? Când începem să dăm înapoi naturii? Când vedem și restul viețuitoarelor drept beneficiari cu drepturi în arhitectura propusă?
Amplasarea strategică a sitului la intersecția arhipelagului cu orașul cere o abordare de renaturalizare estompând limitele dintre mare și oraș, redresând expansiune istorică a artificialului în natură. Situl ia atât rolul de poartă către Turku, și Finlanda, cât și de loc de întâlnire pentru turiști, localnici, floră și faună, prin mix-ul de funcțiuni și spații publice, densitate și spații verzi și arhitectură prietenoase animalelor sălbatice. Coridorul verde nordic este conectat la spațiile verzi existente și propunerea de extindere a parcului național urban de-a lungul malului prin intervenții de microtopografie în suprafața minerală creând canale superficiale și elemente de retenție a apei (amfiteatrul, străzi, arhipelagul) pentru a acomoda creșterea nivelului mării, inundații și precipitații. Acoperișurile verzi și străzile cu vegetație abundentă completează măsurile de prevenire a inundațiilor îmbunătățind concomitent accesibilitatea spațiilor verzi.
Parcări multietajate pentru mașini și biciclete sunt îmbrăcate în spații comerciale și restaurante la parter creând fațade active ce promovează viața urbană, în vreme ce etajele adăpostesc birouri și alte servicii.
Etapizarea implementării e gândită să includă în fiecare etapă funcțiuni variate, atât intervenții majore cât si accesibile ca preț, pentru a asigura robustețea și rezistența proiectului la schimbările contextului economic, a nevoilor orașului cu posibilitatea refuncționalizării ușoare a clădirilor propuse sau funcționarea autonomă a etapelor dacă proiectul e întrerupt sau întârziat.
Muzeul istoriei și viitorului întruchipează conceptul arhitecturii ca peisaj, în opoziție cu tipologiile anterioare de muzeu templu, mașina pentru artă sau după anii 1990 sculptură urbană. El creează o conexiune între viitor și trecut prin intermediul axelor sale majore. Volumul orizontal adăpostește atriumul, cafenelele și anexele, iar acoperișul înclinat, accesibil pietonilor este gândit să dispară odată cu creșterea apelor izolând vizual volumul vertical. O reinterpretare a motivului far, turnul muzeului, e expoziție în rampă continuă culminează într-un etaj belvedere, devenind reperul zonei, un vârf solidar ce îmbină naturalul și artificialul, adăpostind oameni, păsări și plante în egală măsură.