Kids' Factory

Autor(i):
arh. Ana-Dora Matei, arh. Alecsandru Vasiliu, Ph. D Soc. Elena Trifan, Ph D Soc. Madalina Musca, arh. Andreea Stanica arh. Raluca Popovici arh. Bogdan Profir
Biroul:
Latitudine53
Localizare:
România

Comentariul autorului:

PREMIZĂ:

Într-o fabrică abandonată de ceramică, lângă Milano, un nou centru educațional (grădiniță, școală, tabără și laborator de științe pedagogice) urma să fie amenajat. Abordarea noastră a fost să anulăm limitele dintre programe, să le facem să lucreze împreună și să împartă spațiul.

Kids Factory este format din benzi de experiențe spațiale. Fiecare dintre ele are calități unice și modelează interacțiunile. Am definit zone majore – gradate de la structurat la viduri funcționale. Spațiul generat în acest fel este sincronizat – când un anumit spațiu este folosit pentru o anumită funcțiune, devine acea funcțiune. Este vid în absența semnificației date de utilizator. O clasă poate deveni living, birou, atelier, expoziție – doar când funcțiunea îi spune spațiului cum să se curbeze. Obiectivul nostru a fost să exprimăm legătura dintre loc, spațiu și timp și modul în care (se) modifică experiența utilizatorului.

Credem în valoarea întregii clădiri existente, care prin scara dramatică, lasă loc unor micro intervenții care o pot îmblânzi și umaniza. O folosim așadar, ca un bloc străpuns de cele 5 benzi și curți interioare neregulate. Parcul folosește structura în același mod, creând o amenajare publică deschisă oamenilor dar și caprelor și găinilor care locuiesc aici. Totul este menit a fi perceput în fluxuri de intensitate diferită, în care utilizatorii sunt particule. Funcțiunile sunt fluide și cu limite permeabile. Utilizatorii sunt cei care crează conexiunile. Ca într-un oraș, conexiunile sunt la fel de importante ca funcțiunea – iar dacă funcțiunea ar fi amestecată, fluxurile și funcțiunile s-ar recrea într-un nou mod – generând o nouă experiență spațială.

Egalitate: Credem că lumea pe care am construit-o e ghidată de individualism, consum și competiție. Astfel, provoacă suferință și sărăcie. Credem că trebuie să aspirăm către o lume echitabilă, comunitară și care să sprijine bunăstarea fiecăruia. O școală ar trebui să ajute în formarea unor elevi empatici și care să lupte împotrivă nedreptății. Aceste valori trebuie integrate în design.

Design: Credem că designul trebuie să fie provocator și mobilizator, recunoscându-i limitele ca agent al schimbării. Designul ar trebui să aibă comunitatea și relațiile sociale în centru. Credem că putem contribui prin cercetare și observarea modului în care se construiesc relațiile dintre utilizatori și spațiu.

Arhitectură: Credem că școala nu este doar o clădire ci un mediu care are autori multipli – prin poveștile, amintirile și interpretările lor asupra spațiului, și că acest mediu poate fi unul catalizator al schimbării. Credem că obiectul nu trebuie să fie imuabil și permanent, ci adaptabil și rezilent. Țintim către o modificare a perspectivei dinspre arhitect-creator către arhitect-facilitator care să dea curaj și putere utilizatourilor să altereze utilizarea și designul clădirii.