Comentariul autorului:
Lucrarea de față reprezintă rezultatul cercetării unor arhive publice și private, punând în valoare documente personale, corespondență, fotografii, planuri și schițe care au aparținut arhitectului Paul Smărăndescu (1881-1945). În 12 ianuarie 2020 am comemorat 75 de ani de la moartea sa; de atunci am inițiat prin intermediul Asociației Istoria Artei și cu sprijinul Ministerului Culturii (Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie 2020) și al Ordinului Arhitecților din România (Timbrul Arhitecturii 2020) o serie de evenimente menite a-i cinsti memoria și a-i readuce activitatea în atenția publicului: tururi ghidate, ateliere de istorie urbană, prezentări și conferințe publice, vizite interioare ale unor reședințe, expoziție.
După mai bine de 10 ani de cercetări ale arhivelor de arhitecți, considerăm că documentația disponibilă în cazul lui Smărăndescu reprezintă una dintre cele mai bine păstrate și complete, chiar dacă este răspândită astăzi între mai mulți administratori și colecționari. Catalogul prezintă o selecție din colecțiile Bibliotecii Naționale ale României, Muzeului Național de Artă, Uniunii Arhitecților din România, Arhivelor Naționale ale României, Arhivei Primăriei București și Galați.
Ideea acestui catalog a apărut în ianuarie 2020 în urma digitizării unor colecții private inedite: cea a inginerului Dorin Mihalache și a arhitectului Mădălin Ghigeanu. Colecția Mihalache este formată dintr-un album cu planșe fotografice din timpul Expoziției Universale din 1900, colaje strânse de Smărăndescu din presă, cărți poștale, dar și din 3 mape cu desene de-ale sale. Aceste mape acoperă și perioada pregătirii sale pentru a intra la facultate, apoi perioada petrecută la Paris, prezentând schițe, proiecte de-ale sale sau primite cu dedicație de la colegii săi români și străini, dar și fotografii sau decupaje din revistele de specialitate, cu clădiri pariziene. În cazul desenelor, cea mai bine reprezentată perioadă o constituie anii războiului (1916-1918), petrecuți în Moldova, când vine în contact cu arhitectura vernaculară și pregătește o serie de schițe de biserici și case particulare. Colecția conține și câteva schițe pentru comenzi particulare dinainte și după Primul Război, cele mai multe rămase însă în faza de proiect. Alte două programe de arhitectură sunt bine ilustrate în mapele sale: pe de o parte, cel al pieselor de mobilier inspirate și reinterpretate după cel popular și, pe de altă parte, cel al monumentelor de arhitectură funerară, inclusiv cel al familiei sale, de la Bellu (1927).
În completarea acestora, am prezentat și o serie de fotografii de epocă cu lucrările bucureștene ale lui Smărăndescu, din biblioteca arhitectului Mădălin Ghigeanu.
