Arhitectura de veci în România. Cimitire, mausolee, edificii funerare în spațiul extracarpatic (1830-1939)

Autor(i):
dr. arh. Andreea Pop
Colaboratori:
Editor: prof. emerit dr. Ioan Pânzaru
Redactor: Eugenia Petre
Graphic design: Alexandru Braniște
Producție: squaremedia.ro
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Argument
Un subiect delicat, care se strecoară în viețile tuturor. Arhitectura funerară are locul ei bine definit chiar de la începutul istoriei, confundându-se cu ea. Multe civilizații dispărute au ca unică urmă vizibilă mormintele conducătorilor. În multe cazuri nu locuința primea materialul cel mai durabil și mai prețios, ci locuința de veci. Poate zeii sunt diferiți, poate credințele sunt prea multe, poate cunoștințele sunt prea puține, dar toată lumea onorează moartea. Chiar mai mult decât nașterea.
De ce? Pentru că arheologii citesc în morminte mai mult decât în orice altceva. Pentru că strămoșii noștri au scris acolo pentru a rămâne. Pentru că istoricii se uită înapoi tot timpul ca să învățăm noi din greșeli. Pentru că arhitecții au fost tot timpul antrenați în marile construcții, iar primele mari construcții au fost morminte. Iar prima arhitectură care a ajuns până la noi a fost funerară.
De ce? Pentru că elitele au recurs și de această dată la ce era mai bun pentru a-și onora înaintașii. Și au fost avuți, dar puțini. Pentru că norodul a depus eforturi mari pentru a-și onora eroii. Și au fost nevoiași, dar mulți.
De ce? Pentru că după mii de ani, modernitatea dă forme noi modelelor vechi și le re-reunește în orașe ale morților lângă orașele celor vii. Putem vorbi despre un urbanism al acestor orașe funerare. Organizare, fond construit, monumente, spațiu plantat, anexe, locuitori, vizitatori. Ca orice oraș, se aglomerează, se învechește, se înnoiește, se dezvoltă. Uneori doar încearcă să supraviețuiască uitării.
Volumul de față se constituie ca un început pentru descifrarea acestui program de arhitectură – de la ansamblu la detaliu – în forme și amplasamente diverse, cu instrumente de punere în operă foarte diferite. Prin urmare, cercetarea a primit o structură menită să faciliteze înțelegerea unui fenomen de modificare fundamentală în societate și în spațiu a monumentului funerar. Cele două paliere majore de studiu au la bază ideea de ansamblu (cimitirul) și de obiect funerar individual. Având în general (dar nu întotdeauna) o relație de incluziune, cele două elemente au primit o tratare prin capitole independente în carte, permițând desprinderea elementelor specifice fiecăruia. În acest fel se definesc cele două capitole majore – Ansamblul funerar – cimititrul urban modern și Obiectul funerar – monumentul individual. Primul tratează apariția cimitirului modern, legislația specifică, clasificarea cimitirelor și elementele lor componente și se finalizează cu câteva exemplificări considerate repere. Cel de-al doilea capitol enunțat primește la rândul său o structură determinată de tipul obiectului funerar, dar și de cei cărora le este destinat monumentul. Astfel, sunt definite și prezentate obiectele funerare din cimitire, cele individuale in agris suis și mausoleele eroilor. Acest capitol se încheie cu două teme speciale, exemple de arhitectură funerară în operele unor arhitecți celebri și morminte ale arhitecților în Cimitirul Șerban Vodă – Bellu din București.
Delimitările temporale și spațiale ale studiului s-au constituit treptat pe măsura aprofundării cercetării, marcând, mai degrabă, etape din evoluția programului de arhitectură, de la apariția sa în mod organizat și controlat, cu punctarea unor evenimente definitorii pentru dezvoltarea sa într-un teritoriu cu o istorie plină de similarități.
Cercetarea se întinde pe o perioadă de timp de circa o sută de ani, începând cu anul 1830. Acest moment marchează apariția legislației în domeniu, odată cu Regulamentele Organice. Momentul considerat final al acestui studiu este cel dinaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, considerat moment de cotitură în special din punctul de vedere al percepției sociale și al începutului schimbării regimului politic.