Comentariul autorului:
Una dintre principalele provocări în reabilitarea casei din strada Mihai Viteazu nr. 23, fosta strada Gării, a survenit din existența a doi proprietari. Clădirea face parte din ansamblul urban din centrul istoric al orașului Hațeg, clasat ȋn LMI cu codul HD-II-a-B-03325.06 și este una dintre cele patru clădiri cu valoare ambientală în cadrul acestuia, conform studiului istoric.
Casa edificată ȋn jurul anului 1908, o rezolvare tipică unei parcele de colț, după anul 1910 a avut succesiv mai mulți proprietari. În anul 1944, este preluată de către administrația fiscală a Statului Român. Din acest motiv, imediat după Al Doilea Război Mondial, imobilul este ȋmpărțit și ȋnchiriat către două familii. Tot atunci se presupune că a fost realizat și accesul din bucătărie spre curte, precum și al doilea acces ȋn pivniță, adiții venite în contradicție cu conceptul unitar al casei. Familia beneficiarilor este proprietarul jumătății nordice a casei începând cu anul 1960.
Reabilitarea casei, aflată într-o stare avansată de degradare, cu majoritatea elementelor valoroase distruse, a trebuit să țină cont atât de rigorile de natură istorică și arhitecturală, cât și de nevoile de confort contemporan ale beneficiarilor, totul sub presiunea unui buget foarte redus. S-a revenit la culoarea originală a casei, un bej deschis, s-au restaurat toate elementele originale care au putut fi păstrate și s-au integrat elemente contemporane în cadrul adițiilor apărute de-a lungul timpului, care nu au putut fi eliminate complet din motive de funcționalitate.
Volumetria simplă a locuinței are la bază un paralelipiped, asupra căruia arhitectul la începutul sec. XX a acționat local cu evazări de planuri din planul fațadelor sau adiții: foișor deschis, scări, marcarea unor accese sau a fațadei principale. Se pot identifica la nivelul volumului trei secvențe orizontale: soclul, zona ,de câmp’ a volumului și linia cornișei deasupra căreia se ridică un fronton cu forme sinuoase și compoziție simetrică.
Casa prezintă un amestec foarte interesant între simplitatea cu linii curate specifică locuințelor familiilor înstărite din zonă și decorațiile minuțioase de influență neoromânească. Principalele elemente decorative sunt în zona cornișei, mai elaborată pe fațada principală, unde se dezvoltă o bandă de elemente geometrice, ce leagă golurile ferestrelor și ancadramentele ferestrelor cu frontonul. Foișorul deschis, suplu, cu trafor și dantelărie din lemn în partea superioară, ce utilizează și stilizează frunzele de trifoi și un acoperiș cu forme organice: coif ornamentat, generează o ușoară atmosferă specifică locuințelor înstărite din zona Munteniei. Fațada principală ce este în relație directă cu strada și are rol de reprezentare, fiind o compoziție simetrică. Fațadele laterale și fațada posterioară sunt mai simple, fiind accentuate și decorate doar muchiile de colț rezultate la intersecția planurilor pereților, zona cornișei și ancadramentele ferestrelor.
