Comentariul autorului:
Clădirea s-a ridicat inițial ca un magazin general în anii ‘30 în zona comercială de vârf a Bucureștiului și și-a câștigat locul în comunitate în timpul ultimelor decade sub numele de „Magazinul București”.
Bucureștiul este cunoscut prin esența modernistă de calitate a anilor 20-30, când în oraș avea loc o schimbare vizibilă în peisajul amplei mișcări generale de dezvoltare a vremii.
Clădirea inițială realizată într-o concurență cu alte două clădiri faimoase ale vremii: „Galeriile Lafayette” și „Vulturul de Mare”, spre deosebire de acestea care ofereau o experiență specială printr-o expandare spațială interioară între niveluri, „Pop și Bunescu” cum se numea la acea vreme “Magazinul București”, era o realizare mai degrabă speculativă din perspectiva calității morfologice a spațiilor oferite.
Noul proiect a readus la viață vechea imagine și brandul clădirii într-o nouă interpretare senzorială și structurală, oferind o extensie a etajului superior unde „sufletul” nou se deschide printr-un paravan larg către oraș.
Un atrium nou desfășurat pe patru niveluri creează o experiență potențială specială atât prin dotările noi mecanizate ale circulației pe verticale (lift panoramic și scări rulante) cât și prin materialele și luminile liniare verticale filiforme din interior ce procesează spațiul atriumului ca o ploaie luminoasă solidificată.
Noua clădire oferă o funcțiune mixtă cu un spațiu comercial în partea inferioară, două niveluri de birouri în partea superioară și un restaurant la ultimul nivel cu o vedere panoramică peste orizontul orașului vechi.
Detalii care scriu noua poveste cu o altă abordare și trezesc emoțiile vechiului „Magazin București” ies la lumină pe măsură ce vizitatorul se plimbă pe lângă el…
Tavanul–oglindă cu neoane de lumină vintage al copertinei de la nivelul pietonalului introduce o senzație cinematică chiar din stradă, unde oamenii sunt „invitați” în interior și li se acordă o atenție deosebită.
Vitrina de sticlă curbată amintește de farmecul de ani 30 al magazinului și marchează memoria modernistă emoțională cu reflecția și refracția imaginilor.
Materialele originale precum plăcuțele ceramice și plăcile de marmură au fost recuperate de la demolarea clădirii vechi și au fost inserate într-o nouă morfologie a parterului.
Marmura reînvie în holul de intrare ca o nouă colonadă abstractă înconjurată de oglinzi in timp ce mozaicul se redefinește ca un colaj evolutiv ce conferă sălii de la intrare un pattern vesel.
