Comentariul autorului:
Proiectul reprezintă re-restaurarea unui conac.
Păstrând și restaurând cu grijă elementele originale, punând în practică metode inovative s-a ajuns la un rezultat care ar fi putut fi atins mai ușor și mai ieftin cu ocazia restaurării anterioare. Întregul proces arată, în oglindă, cum s-a schimbat modul de intervenție pe un monument istoric în ultimii douăzeci de ani. La restaurarea din anii 1995-96 s-a pierdut o bună parte din „substanța clădirii”. În momentul de față, s-a recuperat tot ce s-a putut: stâlpul original din poziția secundară din pod a ajuns la locul lui firesc; zona unde, în 1996, nu s-a distrus tencuiala a fost decopertată și s-a restaurat pictura ornamentală de epocă și așa mai departe. Este o restaurare complexă, cu problematica specifică a construcțiilor de lemn.
Totuși, trebuie să precizăm că dacă intervenția în 1996 nu ar fi fost realizată, clădirea risca să dispară.
Am stabilit două principii foarte clare: păstrăm tot ceea ce se poate, și acceptăm că nu se poate face o restaurare „ideală”, din lipsă de fonduri. Bugetul a fost unul minimal pentru o asemenea investiție, de cca. 80.000 de euro, însă am încercat să facem un avantaj din acest inconvenient. De exemplu, s-a păstrat o singură fereastră originală, de la mijlocul secolului XIX. În mod normal, având în vedere situația, am fi optat pentru înlocuirea ferestrelor apărute ulterior. Însă ne era clar că, din punct de vedere financiar, nu ne puteam permite acest lucru : astfel, am realizat o expoziție în situ despre transformările intervenite la ferestrele unei clădiri, timp de 150 de ani. Am avut șansa ca la majoritatea intervențiilor să se păstreze tot ce era funcțional din tâmplăria veche. Întâi de toate, am fixat tencuiala originală de pe timpan, distanțată în bună măsură de suportul de scândură.
Era o măsură necesară, deoarece structura de lemn transmite foarte bine vibrațiile și riscam ca la o lovitură de ciocan mai serioasă să rămânem fără singura zonă de tencuială originală de pe fațadă. În prima etapă, fixarea s-a realizat prin proptirea cu grijă a tencuielii și „coaserea” dinspre exterior cu ancore metalice din holșuruburi. În etapa a doua, prin injectare prin fantele dintre scândurile suportului, s-a realizat desprăfuirea prin spălare, respectiv fixarea cu un mortar aproape fluid. După această operațiune a urmat refacerea logicii structurale a șarpantei. Problemă după problemă...
