Comentariul autorului:
Școala de vară de la conacul Cantacuzino-Pașcanu este un demers dedicat cercetării arhitecturii reședinței boierești din satul Ceplenița, județul Iași. Inițiativa își propune să tragă un semnal de alarmă asupra situației conacelor în ruină, să studieze și să propună potențiale soluții ca răspuns la un fenomen manifestat în ultimele trei decenii în România. Un exemplu deloc singular, conacul Cantacuzino-Pașcanu din Ceplenița, Iași, aflat astăzi în ruină, a devenit un caz-tip pentru distrugerea patrimoniului construit, exprimată, din păcate, la nivelul uneia dintre cele mai vulnerabile categorii ale sale, şi anume arhitectura rezidenţială a elitelor istorice.
Prima ediție a Școlii de vară de la conacul Cantacuzino-Pașcanu s-a derulat în anul 2020 și, prin organizarea celei din anul 2021, are potențialul de a deveni o activitate recurentă până la realizarea unei intervenții de urgență de anvergură mare sau a unui viitor proiect de restaurare. Cele două ediții au vizat la nivel educativ două componente dedicate creșterii atașamentului pentru valorile culturale autentice. Componenta educativă, nonformală, specifică unei școli de vară, completează demersurile științifice. Pentru o bună cunoaștere a monumentului sunt necesare și alte tipuri de studii, pentru înțelegerea valorilor intrinseci atât ale conacului ruină, cât și ale întregului ansamblu al curții boierești. Aceste studii extinse fac subiectul atelierelor practice ale școlii de vară, care au fost începute pentru trei domenii: documentarea monumentelor, arheologie și conservarea preventivă a tencuielilor și zidăriilor.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale primei ediții a Școlii de vară de la conacul Cantacuzino-Pașcanu a fost Asociația ACOLO, ai căror membrii sunt foști participanți și voluntari di diferite domenii de specializare. Concluzia lor după prima ediție a Școlii a fost nevoia de continuitate și de lucru susținut și o parte din ei au stabilit că trebuie să rămână în contact cu ce se întâmplă la Ceplenița.
În cadrul celei de-a doua ediții a Școlii de vară de la conacul Cantacuzino-Pașcanu, asociația ACOLO s-a implicat ca partener, organizând o serie de ateliere dedicate comunității și continuând studiul de teren în vederea identificării meșteșugurilor ce încă se practică în zonă, parte a patrimoniului imaterial.
Spațiul gazdă al atelierelor, conacul aflat în stare de ruină, reprezintă astăzi o supra-impunere a două conceptualizări spațiale: este înăuntru și afară, privat și public, ghidat în utilizare de condiția de monument istoric, dar și democratic prin accesibilitate. În acest context, membrii asociației au pornit la drum cu scopul înțelegerii relației complexe de interpretare a arhitecturii istorice legată de prezent printr-o memorie vie, dar despărțită de funcțiile inițiale prin starea de fapt. Ateliere dedicate comunității, parte din programul Școlii de vară din anul 2021, au urmărit conceptul de redare: a însemnătății conacului, a funcțiunilor sociale și educaționale ale conacului prezente în memoria comunității și cea simbolică, printr-o instalație ce face trimitere la arcele logiei conacului.
Activitățile școlii de vară de la Conacul Cantacuzino-Pașcanu au arătat un potențial de mobilizare a actorilor în jurul patrimoniului construit care face comunitatea să privească cu optimism un monument ce părea, până de curând, lipsit de sprijin. Evenimentele dedicate comunității și cercetarea incipientă a meșteșugurilor au o dublă însemnătate: încurajarea interpretării participative a spațiului ansamblului istoric și a valorilor peisajului și reprezentativitatea ruinei ca resursă de învățare pentru viitori specialiști și apărători ai patrimoniului, în virtutea multitudinii straturilor istorice și a suprapunerii de semnificații. Toate acestea reprezintă componente necesar a fi abordate și integrate pentru o revitalizare sustenabilă a ruinelor conacului.
.JPG-d2.jpg)
.jpg-d2.jpg)
.jpeg-d2.jpg)
