Comentariul autorului:
Problematica abordată în cadrul acestui proiect este destructurarea centrului orașului Sfântu Gheorghe.
Pierderea aparentă a urbanității s-a produs pe trei paliere. Primul este cel social, mulți dintre locuitorii zonei centrale nerevenindu-și nici până azi din teroarea demolărilor excesive. Cel de al doilea palier este la nivelul rețelei de străzi, intervețiile din perioada comunismului fiind aproape în întregime în favoarea autovehiculelor, în urma lor ajungând să fie diminuat nu numai spațiul pietonal, dar și zona tampon între clădirile publice și carosabil. Al treilea palier se manifestă la nivel geometric, constând într-o problemă de compoziție urbană.
Proiectul propune restabilirea coerenței zonei centrale și reînvierea efervescenței culturale prin intermediul unui nucleu dedicat artelor spectacolului, grupând atât o serie de funcțiuni existente, cât și una de programe culturale dorite, dar lipsite în momentul actual, în jurul clădirii abandonate al Hotelului Bodoc. Acest edificiu, aparent disproporționat în raport cu scara orașului, în momentul de față reprezintă o disfuncție în zona centrală. Însă, această clădire are o valoare arhitecturală care merită conservată, ea fiind purtătorul concepțiilor unui mod de gândire dezvoltat sub influența structuralismului modernist, și ca atare reprezentând un sistem de valori care în general nu este caracteristic acestui oraș. Prin prezența sa stranie față de contextul nucleului așezării, „turnul” hotelului are potențial de a deveni un reper remarcabil atât timp cât aparența și proporțiile clădirii pot fi aduse într-un echilibru cu imaginea zonei centrale.
Dincolo de problematica incluziunii acestui accent vertical, însă, prezența hotelului prezintă și o a doua problemă, la nivelul percepției spațiale. Formarea piațetei în fața acestui „turn” este justificată dintr-un punct de vedere compozițional, relația între Piața Libertății și această extensie alveolară fiind însă incertă. În acest moment, piațeta Hotelului Bodoc nu are toate limitele definite în plan vertical, fiind deschisă nu numai pe latura conectată cu nucleul orașului (latura de sud), ci și pe latura de vest. Acest efect de deschidere este dublat și de rotirea clădirii hotelului în plan față de axul pieței, acest unghi rezultând într-o direcționare ușoară către vest, trimițându-l pe observator într-un spațiu în exteriorul sistemului centrului.
Cu scopul readucerii perspectivei către nucleul central și cu intenția de a stabili o legătură mai directă, definită și prin volumetrie, între piața centrală și piațeta hotelului, se propune construirea a două fronturi care să „îmbrățișeze” clădirea existentă din două direcții. Primul front este perpendicular pe axul pieței, astfel marcând limita acestui spațiu, iar cel de-al doilea front (pe latura de est) urmărește direcția fronturilor pieței centrale, astfel stabilind o legătură perceptibilă între cele două spații urbane.
În forma finală a proiectului, clădirea hotelului fiind poziționată în centrul geometric al edificiului, ea devine elementul dominant al compoziției care atât prin raportarea față de celelalte clădiri culturale, cât și prin funcțiunea nouă (foyer pentru sălile de concerte și teatru, ateliere de artă și locuințe pentru artiști la etajele superioare) devine elementul care unește acest spațiu dedicat artelor spectacolului.
