Pavilion expozițional: “Sensing our constructed memories: Looking outside the inside”

Autor(i):
Scenograf / Curator: Theodor Cristian Niculae
Colaboratori:
Colaboratori: Echipa Interact Cișmigiu, Silvia Niculae, Karina Ganea
Localizare:
România, București
Parametri:
RH: - / Sd: 176 m2

Comentariul autorului:

În urma perioadei de nesiguranță, resimțită în întreaga lume, cauzată de COVID-19, Interact Cișmigiu a organizat, în perioada 26 - 28 februarie 2021, expoziția caritabilă „Sensing our constructed memories: Looking outside the inside”.

Tema expoziției este concentrată în jurul amalgamului de simțuri experimentate sau pierdute pe perioada stării de izolare, ca o hartă a non-experiențelor artistului, transfigurate într-o realitate ermetizată. Prezentul e guvernat de senzațiile trecute. Se fabrică o nouă realitate, care are un timp diferit față de cel de până acum.Cum reușești să simți dacă trebuie să fii constant la un metru și jumătate de orice? Cum poți să comunici prin artă, dacă ea va fi văzută ori online, ori de la o distanță impusă? "Beatitudinem: Sensing our constructed memories - looking outside the inside" își propune descoperirea și comunicarea unor noi simțuri sau revelarea amintirii celor absente în perioada detașării de firesc. Artiști de liceu și facultate au fost invitați să își transpună viziunea asupra noii realități în lucrări de artă plastică, instalații și fotografie. Astfel, considerăm necesară evidențiarea efortului, individual sau colectiv, de a redefini normalitatea.

Expoziția a propus traseu imersiv, construit din lemn și îmbrăvat în pânză și plastic, pe care s-au expus lucrările artiștilor, care îndeamnă în egală măsură artistul și observatorul să exploreze, prin intermediul lucrărilor de artă și a celor performative, modificăile cotidianului și să își creeze o nouă realitate, un nou firesc prorpiu.

Extras din dialogul dintre Theodor Niculae și Simona Popescu („București în 5 minute”): "Pentru că toată această perioadă ne-a schimbat la modul profund, am vrut să nu apelez la celebra cutie albă expozițională, în care lucrările sunt puse pe un perete alb. Și tocmai pentru că tema este despre memoria construită, am vrut și eu, la rândul meu, să construiesc un spațiu nou de expunere, în spațiul pe care deja îl aveam. Și de aceea am vrut să creez această formă labirintică pe care o descoperi treptat și la sfârșit ajungi să descoperi acest spațiu interior, pe care îl poți accesa doar dintr-un loc îngust. Și e de fapt cea mai mare deschidere din expoziție, care ajunge la inima noastră, până la urmă. La inima fiecăruia. E interesant, pentru că toată lumea a văzut altfel acel spațiu. Vorbeam cu oamenii și spuneau că acolo au simțit că e inima pandemiei. Alții au spus că acolo chiar era dormitorul lor. A fost interesant să observi cum alții văd altfel tot spațiul curatorial. Pe de altă parte, am vrut să anulez concepția curatorială simplă, în care curatorul doar vine și așează lucrările pe un perete alb. Mi se pare, pe lângă faptul că este demodată și nu reflectă atât de bine relația dintre artist și curator, că această nouă construcție reușește să modifice și felul în care tu, ca vizitator, vii și percepi arta."