Comentariul autorului:
Asemenea caselor vagon din zonă, propunerea constă în amplasarea succesivă a 7 “case mari” de-a lungul terenului adânc, cu un contur imprecis, mai puțin deschis spre stradă și mai mult către un nucleu neclar care se ascunde adesea între străzile Bucureștiului. Volumul general al corpului dezvoltat în adâncimea terenului urmărește deschiderea construcției către stradă, printr-o curte comună care se desfășoară de-a lungul limitei de vest. În partea de est a terenului, grădini private secvențiale „decupează” terenul rezultat. Între aceste două grădini înguste stau 20 de „case” alipite sau suprapuse, cu intrări distincte, cu pridvoare, grădini, verande, terase, sau logii deschise spre grădina intimă din spate. Zona comună este legătura tuturor unităților de locuit. Succesiunea gradină comună/verandă/casă parter este replicată la etajul 2 prin intermediul unei cursive, al nișelor semiprivate și al apartamentelor „suspendate”. Cursiva devine o adevărată „stradă” verticală, spațiu de întâlnire, loisir și de traducere a imaginii unei strânse colectivități.
%209585.jpg-d2.jpg)
%209522.jpg-d2.jpg)
%209526.jpg-d2.jpg)
%209539.jpg-d2.jpg)
%200247.jpg-d2.jpg)
%200260.jpg-d2.jpg)
