Comentariul autorului:
Proiectul Shrinking Cities în România, conceput de curatoarea și arhitecta Ilinca Păun Constantinescu, a luat naștere în urma unei cerectări începute cu mai bine de zece ani în urmă. Acesta vorbește despre declinul și contracția orașelor românești, privite ca fenomen de amploare. Datele statistice arată că majoritatea orașelor din România, de varii dimensiuni și tipuri (orașe mici turistice, industriale, orașe cu profil agricol, orașe-port la Dunăre), se confruntă astăzi cu diferite tipuri de declin: socio-cultural, economic, fizic, demografic. Jumătate din orașele țării au în acest moment cu o cincime de locuitori mai puțin decât în 1990, însă problematicii contracției (shrinkage) îi este încă acordată puțină importanță, cu toate că de la teoretizarea sa în spațiul germanic a trecut deja mai bine de un deceniu. România este cu atât mai puțin implicată în cercetările legate de acest fenomen urban contemporan.
În 2016, proiectul a fost prezentat la Muzeul Național de Artă Contemporană, reprezentând o premieră în discutarea și aducerea la lumină a acestui fenomen acut și omniprezent. Expoziția a fost mutată apoi parțial la Petrila, sala Ladislau Schmidt, unde poate fi vizitată și astăzi.
În 2019 apar volumele omonime, care urmăresc expoziția-eveniment de la MNAC, pe care o completează substanțial, de-a lungul celor peste 800 pagini. De la început, scopul proiectului a fost racordarea la grupurile de cercetare europeană și demararea interesului pentru conturarea unor politici urbane naționale pentru aceste situații. Dacă expoziția a reușit să reunească numeroși artiști și cercetători și să se deschidă prin diverse evenimente periodice academice interdisciplinare și artistice, volumele adâncesc cercetările interdisciplinare și legăturile internaționale, dar, mai ales, extind cu mult zona „reacțiilor”, semn că scopul a fost atins.
Primul volum – O cercetare critică – se deschide cu o parte teoretică, „Filtrul de informare”, în care conceptul este ilustrat de autorii săi (Philipp Oswalt, Tim Rieniets și Ilinca Păun Constantinescu) și e completat de un „Compendiu din multiple perspective” articole extinse ale unor personalități marcante din domenii precum arhitectură, urbanism, antropologie, economie, sociologie, geografie etc, ilustrând necesitatea unui studiu transdisciplinar, și de „Stări de fapt – o investigație directă”, care pune în dialog cercetări individuale și experiențe de teren, urmărind manifestările fenomenului în spațiul urban românesc.
Volumul al doilea – Reacții și Intervenții – duce mai departe înțelegerea fenomenului de shrinkage, având curajul de a formula și iniția moduri constructive de abordare a acestor probleme și de a imagina un viitor pentru aceste locuri marginalizate. Secțiunea „Locuri”, prezintă patru orașe diferite (un oraș monoindustrial, un port la Dunăre, un oraș mare istoric, o stațiune balneo-climaterică) în care au loc intervenții coerente în ultmii ani: Planetei Petrila, căreia i se dedică un spațiu amplu în carte, i se adaugă Laborator Brăila, Urbanium Turnu Măgurele și Herculane Project. Volumul se încheie cu secțiunea „Echipe”, grupuri de acțiune care se înmulțesc și care arată o radiografie interesantă a variatelor ateliere și acțiuni în comunitățile urbane din România.
Îm anul 2021, proiectul Shrinking Cities în România este prezent la Bienala de Arhitectură de la Veneția, în cadrul expoziției Fading Borders, curatoriată de echipa Poster, unde este pus în oglindă cu proiectul „Plecat”, de Teleleu.
La final, se desprinde aceeași concluzie: în ciuda conotațiilor aparent exclusive negative, fenomenul de shrinkage este de fapt o forță motrice a modernizării și inovației, a reutilizării, a căutării de resurse alternative, a creației artistice, a reevaluării relațiilor interumane.
*Proiect finanțat de AFCN, OAR, Ambasada Germaniei București, MNAC București, DOM publishers, Asociația IDEILAGRAM.
