Comentariul autorului:
Casa Dr. Constantin Vasiliu este situată pe fosta Calea Câmpinii, stradă care în memoria generaţiilor şi a documentelor administrative a fost denumită în sec. XIX strada boierească. Acest nume derivă din mai vechea denumire de mahalaua boierească, care se învecina cu mahalaua Sf. Voievozi, cunoscută a fi locuită de protipendada oraşului. Reorganizarea urbanistică de la sf. sec. XIX a trasat pe aceste locuri Bvd. Independenţei, unde pătura avută a oraşului a început să-şi construiască case care să-i reprezinte. Amintim palatul marelui negustor toptangiu Ghiţă Ionescu (fost bancher şi primar al oraşului), fosta casă a avocatului Ştefan Niculescu, aliniamentul stradal continuându-se cu casa venerabilului dr. Vasiliu. Urmează apoi casa Gogu Fotescu, fostă Matache Ştefănescu, toate proiectate de acelaşi arhitect I. Negrescu.
Poziţia socială a dr. Vasiliu, fostul director al spitalului, îi permite să solicite arhitectului I. Negrescu documentaţia de proiectare a casei de tip demisol, parter şi mansardă. Datorită importanței sale în reprezentarea identității locale, beneficiarul a dorit refuncționalizarea casei și accesibilizarea către publicul larg, prin realizarea unui centru cultural.
Studiile de parament au constatat prezența picturii parietale, astfel că accentul conceptului de intervenție s-a axat pe restaurarea și punerea în valoare a acestor picturi care, în cazul caselor individuale, foarte rar au supraviețuit comunismului. De altfel, din anii ’60 casa a funcționat ca policlinică militară, iar mansarda a fost complet modificată pentru a găzdui cât mai multe cabinete.
Prin proiect s-au rezolvat deficiențele structurale: consolidarea fundațiilor, hidroizolații și drenaj. La demisol s-au refăcut tencuielile, s-a curățat și plombat zidăria mixtă aparentă și bolţişoarele de cărămidă, s-a înlocuit pardoseala cu crearea unui rost de aerare perimetral. La parter, încăperile servitorilor (lipsite de decorații) au permis amenajarea grupurilor sanitare. În restul încăperilor s-au eliberat pereții de faianță, obiecte sanitare și elemente parazitare. Când s-a descoperit amploarea suprafețelor pictate, s-a reconsiderat soluția inițială de consolidare cu tiranți, care ar fi afectat pictura în prea multe zone și s-a decis realizarea unei șaibe de beton la nivelul mansardei, pe un cofraj independent, care nu atinge și nu afectează planșeul și tavanele pictate existente de peste parter și poate fi eliminată ulterior dacă se consideră necesar. Tâmplăria are o consecvență stilistică în ceea ce privește tratarea foilor de ușă și în special a glasvandului realizat în windfang-ul de acces principal. Toată tâmplăria s-a păstrat și restaurat, redându-i-se cromatica inițială. Starea de degradare avansată a șarpantei realizate în anii ’60 a permis înlocuirea acesteia și realizarea unui spațiu liber generos, pretabil pentru realizarea de proiecţii și organizării de conferințe. Volumetria și estetica acoperișului, a cincea fațadă a construcțiilor epocii, s-au refăcut întocmai, păstrându-se aparente hornurile de fum. Singura lucarnă de tip oculus păstrată a fost restaurată și replicată pentru a marca registrele parterului, așa cum s-a procedat la celelalte construcții din zonă și așa cum probabil a fost acoperișul inițial.
Casa dr. Vasiliu este modestă ca dimensiuni însă a uimit prin bogăția decorației interioare păstrate și stă astăzi martor al identității caselor boierești construite în Ploieștiul de sfârșit de secol XIX.
