Comentariul autorului:
Cel mai important a fost să stabilim tonul poveştii. Am considerat că acum, la 30 de ani de la căderea comunismului, avem distanţa necesară pentru o privire neîncărcată de patimă, mai calmă, mai echilibrată.
La Tămăşeni am găsit două case de ţară, cu nimic deosebite la prima vedere de alte mii de case din alte sute de sate. Doar la o privire mai atentă se văd gratii la o cameră din casa veche (acolo unde fusese Miliţia), iar casa cea nouă are prăvălie cu intrare direct din stradă.
Decizia de design a fost să nu ne atingem de case, pentru că finisajele erau originale, cu zugrăvelile decorative din perioada comunistă, cu tâmplării şi mobilier adunat de-a lungul a zeci de ani. Am avut grijă să evităm orice metaforă, orice muzeificare, orice stridenţă; să păstrăm doar această scurtă aparenţă de firesc, aşa cum era şi viaţa oamenilor în comunism. Dincolo de asta, absurditatea. Povestea caselor şi a acestei familii este, de fapt, una tipică, aşa cum s-au întâmplat multe pe tot cuprinsul ţării.
Centrul de Achiziţii pentru Colectivă este folosit ca pretext pentru prezentarea întregului fenomen al agriculturii colectiviste. Tematica muzeului se structurează pe 18 spaţii distincte (camere din cele două case, spaţii-anexă, spaţii exterioare), fiecărui spaţiu fiindu-i dedicată o temă specifică: Cote, Casa, Pământ, Pâine, Furie, Revoltă, Estul, Destinul, Miliţia, Agitatorii, Ascunzătoarea, Rezistenţa, Omul Nou, Carne şi vin, Apă, Gaz, Fier vechi, Unelte agricole.
În toamna anului 2020 s-au deschis primele 3 camere (Cote, Casa şi Pământ), restul spaţiilor fiind programate să se deschidă în perioada următoare.
