Comentariul autorului:
Descriere amplasament:
Clădirea Aeroportului Internaţional Bucureşti-Băneasa, Aurel Vlaicu este amplasată spre limita de nord a capitalei, la est de DN1 / Sos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 40, sector 1 Bucureşti, pe un teren deschis situat între pădurea Băneasa şi cartierul Aviaţiei.
În prezent, pe lângă pistele de rulare cu amenajările necesare, complexul aeroportului include hangare, ateliere de reparaţii, depozite şi spaţii tehnice.
Clădirea aerogării aeroportului Internaţional Bucureşti Băneasa – Aurel Vlaicu este inclusă în Lista Monumentelor Istorice – Bucureşti (LMI-Bucuresti) la poziţia 513, cod B-II-m-A-21012 (“Terminal Pasageri, Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa - Aurel Vlaicu”).
CONTEXT
Clădirea Aerogării Băneasa a fost construită în 1947-1948 după planurile arhitecţilor Cleopatra şi Mircea Alifanti, N. Bădescu, Ascanio Damian, T. Iconomu, Pompiliu Macovei şi Al. Şerbescu.
Beneficiarul lucrării a fost Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor.
Între 1948 şi 1952 se ridică noua clădire a aeroportului, proiectată după toate standardele internaţionale ale epocii. Şantierul, pe care vor lucra 350 muncitori şi 9 tehnicieni, este deschis la 20 iulie 1948, cu participarea ministrului de atunci al comunicaţiilor, Nicolae Profiri.
În 1966, pe lângă reparaţii la unele hangare şi magazii, în incinta aeroportului se ridică şi o serie de construcţii noi (baza tehnică IPT Băneasa, un punct de observaţii meteorologice, un atelier electrodepnere şi sector cald şi o extindere a halei motoare), după cum reiese din cererea de autorizaţie de construcţie adresată Sfatului Popular al Capitalei de către Şantierul de Construcţii Bucureşti M.T.A.N.A. la 14.11.1966, precum şi din planul de situaţie (scara 1:1000) avizat în acelaşi an. Până în 1970, anul dării în folosinţă a Aeroportului Otopeni, Aeroportul Băneasa rămâne singurul aeroport din Bucureşti, cel mai mare şi mai modern aeroport din ţară şi singurul aeroport internaţional al României.
Partiul spaţial-funcţional al clădirii, posibil influenţat de lucrarea profesorului Bruno Bolis de la Universitatea Politehnică din Milano, se bazează pe o schemă în formă de elice compusă dintr-un hol circular central şi trei aripi dispuse radial. Acestea separă net trei zone de acces distincte: accesul publicului la vest, accesul personalului la sud-est şi accesul spre pistă la nord-vest.
Corpul central se dezvoltă pe subsol, parter, şi două etaje deschise prin cursive spre holul circular, un amplu spaţiu public de distribuţie, înconjurat de ghişee, care leagă vizual accesul dinspre oraş de zona pistei printr-o amplă suprafaţă vitrată. La etaje, se află spaţii destinate administraţiei, telecomunicaţiilor, serviciilor de trafic şi personalului navigant, accesibile prin două scări în formă de potcoavă care flanchează simetric nişa cu perete vitrat, iniţial gândită ca spaţiu de aşteptare. O scară circulară închisă cu sticlă conduce de la etajul al doilea spre turnul de control, un volum transparent dispus axial spre pistă şi suspendat deasupra corpului principal.
Subsolul, accesibil dinspre pistă printr-o largă rampă pentru mărfuri şi bagaje, include spaţii tehnice, depozite şi vestiare pentru personalul de deservire.
Cele trei aripi radiale („A" spre nord-vest, „B" spre est, „C" spre sud-vest), formate din subsol, parter şi etaj, sunt articulate cu blocul central prin intermediul unor corpuri mai înguste. Aripile includ spaţii tehnice şi de serviciu la subsol, spaţii pentru personal şi birouri la parter şi parţial la etaj, precum şi spaţii destinate publicului.
Structura portantă a clădirii este compusă din cadre de beton armat, cu acoperire în terasă pentru aripile radiale. Planşeele sunt din beton armat şi, parţial, din cărămidă tip „Pfeiffer” iar pereţii sunt din cărămidă de 42cm la exterior si de 12 cm la interior.
Spaţiul central este definit de o cupolă cu o structură dubla- “coajă dublă”. Aceasta este perforată la exterior de 12 lunete parabolice şi formată la interior dintr-o suprafaţă vitrată susţinută de 36 de arce parabolice din beton armat care pornesc de la nivelul etajului al doilea. Golurile cupolei sunt situate la baza ei pentru a nu crea efecte luminoase care pot interfera cu semnalele optice necesare dirijării traficului aerian.
Interioarele, în special în spaţiile publice, sunt concepute în acelaşi spirit de sinteză al unui clasicism modern, încă sesizabil în pofida transformărilor succesive şi a înlocuirii finisajelor.
Detaliile originale, atent concepute şi executate, au fost în mare măsură modificate în timp sau acoperite de intervenţiile succesive.
REFACEREA INTERIOARELOR ÎN CONCORDANŢĂ CU STATUTUL DE MONUMENT ISTORIC
Ca urmare a lucrărilor de consolidare întreprinse în anul 2012, au fost desfăcute zone din pereţii, pardoselile şi tavanele existente pentru a se putea efectua lucrările de consolidare a structurii. În urma acestora, s-au putut constata transformările în timp ale compartimentărilor şi ale finisajelor.
Intervenţiile necesare pentru asigurarea funcţionării au fost făcute în concordanţă cu normele IATA - Airport Development Reference Manual – Ediţia 10.
ROTONDĂ
Pardoseala existentă în centrul Rotondei este din mozaic veneţian şi are în centru un motiv decorativ “Roza vânturilor” care s-a păstrat ca formă, însă deterioararile sunt ireversibile, datorită amplasării unei fântâni decorative iar, mai apoi, a unui bar. Motivul “Rozei vânturilor” se compune din inserţii de marmură colorată combinată cu suprafeţe din mozaic turnat. Zonele afectate au fost refăcute, căutând materiale cât mai apropiate de cele existente, pentru a reface imaginea iniţială.
Pereţii şi stâlpii placaţi cu travertin au fost curăţaţi şi reparaţi, iar plăcile deteriorate au fost înlocuite cu material identic. O atenţie deosebită s-a acordat la repararea/refacerea profilaturii ancadramentelor din travertin existente la accesele principale din hol.
Placările parietale cu travertin s-au păstrat şi la rampele către holurile de acces sosiri/plecări, aflate în corpurile de legătură dintre Rotondă şi corpurile A,B şi C. Au fost curăţate, reparate şi completate, în funcţie de starea lor de degradare.
S-au refăcut ghişeele existente la parter în holul circular al Rotondei conform martorilor originali. Acestea au fost adaptate (ca spaţiu interior) la funcţiunile actuale, în funcţie de echipamentele amplasate în dreptul lor. Atât placajul cu marmură al blaturilor cât şi zona cu jaluzelele din marmură pentru ventilaţii care s-au păstrat parţial au fost curăţate, reparate şi completate, astfel încât s-a recreat imaginea lor iniţială.
În holurile de acces în aerogară plecări/ sosiri,(amplasate în corpurile de legătură dintre Rotondă şi corpurile A şi C) s-a reparat şi completat pardoseala existenţa din mozaic veneţian, iar la rampe s-au parcurs aceleaşi proceduri pentru refacerea mozaicului roman.
Plafoanele acestor spaţii ( Rotondă / Holuri de acces) au o geometrie specială, care parţial s-a păstrat, realizată iniţial din rabiţ. S-a refăcut această geometrie, aşa cum au indicat “martorii” găsiţi.
Cele 2 niveluri ale Rotondei, care se deschid cu supante spre spaţiul central de sub cupolă, vor păstra pardoselile din mozaic turnat, curăţat şi reparat cu materiale asemănătoare cu cele existente.
La etajul 1 se păstrează parapetul din zidărie al cursivei pe care este fixată o banchetă din lemn. La exterior există o balustradă metalică ( care completează înălţimea parapetului până la 90 cm, cu un model geometric). Această balustradă a fost realizată conform proiectului iniţial şi a fost păstrată, curăţată şi completată, conform martorilor existenţi.
La etajul 2, supanta circulară are un element prefabricat, cu forma de X-uri, ca parapet ( element care preia ca model vocabularul arhitectural al trafoarelor exterioare), montat între arcele din beton armat care susţin cupola. Aceste elemente au fost reparate.
Tavanele acestor supante au o geometrie specială, realizată iniţial din rabiţ, care parţial s-a păstrat. S-a refăcut această geometrie, aşa cum indică “martorii” găsiţi.
Cupola situată deasupra golului central al Rotondei este formată dintr-o coajă dublă de beton armat:
- o coajă exterioară din b.a. perforată spre exterior de 12 lunete parabolice care a fost refăcută în 2013 când s-a îmbunătăţit performanţa de izolare termică a cupolei;
- stratul interior, care este alcătuit dintr-o suprafaţă parabolică vitrată. Tâmplăria metalică cu rame simple şi geamuri givrate este montată între cele 36 de nervuri din beton armat. Geamurile actuale nu sunt cele originale şi au fost înlocuite cu geamuri securizate mate ( sticlă cu aspect satinat). Tâmplăria metalică acestor panouri a fost reparată şi revopsită.
CORPUL A
La parter în zona Holului Sosiri, (fost hol pentru sosiri), cu înălţime pe 2 niveluri, pardoseala este finisata cu un covor PVC, aşzat peste dalele mozaicate originale. În urma desfacerii finisajului existent, s-a constatat deterioararea masivă a dalelor mozaicate originale, acestea neputând fiind recuperate. Datorită faptului că mozaicul turnat nu poate îndeplini cerinţele de siguranta în exploatare, s-a ales soluţia finisării pardoselii cu dale din gresie mată antiderapantă, cu dimensiuni şi coloristică apropiate de cele ale pardoselii iniţiale, astfel încât să se păstreze imaginea de ansamblu.
Pereţii acestui spaţiu nu au avut decoraţii (nu s-au găsit urme). S-au refacut grilele cu design special, din dreptul stâlpilor faţadei pe 2 niveluri dinspre platforma de îmbarcare. Grilele erau utilizate iniţial pentru mascarea instalaţiei de ventilare, care funcţiona prin canale îngropate în pardoseală.
În Salonul Oficial se mai găseşte pardoseala iniţială din marmură colorată: albă, roz şi maron - alun, aşezată în câmp cu model întreţesut şi un chenar simplu pe contur maron-alun. Din păcate, în urma consolidării, jumătate din suprafaţa pardoselii din marmură nu mai există. Se va reface zona lipsă, după modelul şi materialele găsite în situ, (căutând aceleaşi varietate de marmură eventual din aceleaşi cariere) astfel încât imaginea de ansamblu să fie unitară, ca şi cea iniţială.
Parietal, încăperea nu a avut decoraţii, doar un acadrament cu profile din ipsos pe peretele unde erau amplasate corpurile de încălzire. Acest ancadrament a fost refacut si reintegrat în funcţiunea salonului. Şi aici s-au păstrat canelele de ventilaţie din dreptul stâlpilor, mascate cu rabiţ cu un design specific perioadei, care s-au reparat. Deoarece canalele din subsol care deserveau aceste grile nu mai sunt funcţionale ( întrerupte de lucrări diverse de intervenţie de-a lungul timpului), s-a folosit un plafon suspendat care va masca instalaţia de ventilare, pe cea electrică şi cea de detecţie şi avertizare incendiu. Ca şi în cazul holului de sosiri, decoraţia plafonului existent ( împărţirea în oglinzi de ipsos şi profilaturile) a fost reluată pe noul tavan suspendat din gips carton , astfel încât inaginea existentă să fie păstrată.
Alăturat Salonului oficial există, în capătul corpului A, o zonă care alcătuia Holul de acces al oficialilor spre şi dinspre platformele de îmbarcare/ debarcare. Spaţiul comunică cu Salonul oficial asigurând o zonă de control pentru oficialităţi. Nu s-a păstrat o decoraţie specială pe plafon sau la pereţi, în schimb, la desfacerea pardoselii s-a găsit, sub două straturi de dale ceramice, contemporane, pardoseala originală bicoloră: mozaic negru încadrat de bandouri din marmură albă (aceleaşi bandouri ca lăţime şi culoare cu cele utilizate şi în Salonul oficial), aşezată într-un caroiaj romboidal. Această pardoseală a fost refăcută, păstrându-se stereotomia originală, folosindu-se materiale identice cu cele iniţiale.
CORPUL B
La parter, în zona fostului Hol pentru plecări cu înălţimea pe 2 niveluri, pardoseala iniţială a fost acoperita cu dale din piatra naturală- granit gri lucios. S-a mai păstrat şi o zonă din mozaic veneţian, pe capătul holului în faţa grupurilor sanitare şi a holului mic din corpul numai pe parter. Acesta a fost curată şi completat.
În zona sălii de sosiri, în urma desfacerii pardoselii existente realizate din dale de granit lucios, s-a descoperit pardoseala originală, realizată din mozaic turnat şi inserţii de marmură albă, aşezate într-o stereotomie rectangulară, cu model întreţesut. Toată această pardoseală a fost refăcută, cu materiale similare cu cele originale, păstrându-se stereotomia iniţială.
În restul spaţiilor de circulaţie, pardoseala este nouă, din dale de gresie antiderapantă rezistentă la trafic, adusă la acelaşi nivel cu cea “martor”, adecvată zonelor de control şi sălilor pentru pasageri.
Pereţii acestui spaţiu nu au fost decoraţi. S-au păstrat grilele de ventilare din dreptul stâlpilor faţadei dinspre platforma de îmbarcare / debarcare. Aceste grile pe înălţimea a două nivele au un desen special şi se vor reface.
Ca şi la corpul A, plafonul înalt al holului s-a păstrat: panotarea cu profile simple pe fiecare travee. În acest plafon era ascunsă instalaţia electrică, finisajul fiind aplicat direct pe planşeul realizat din corpuri ceramice cu goluri, componente ale vechii plăci suport a terasei. S-a realizat, în această sală, un plafon suspendat uşor, din gips carton lis, cu profilatura şi panotarea identică cu cea existentă, care să permită amplasarea instalaţiei de ventilare şi a instalaţiei electrice, cea de detecţie şi avertizare incendiu.
În zona din capătul corpului B s-a păstrat o zonă cu decoraţii a plafonului pe rabiţ, decoraţii din profile simple aşezate în figuri geometrice. Aceasta a fost refăcută, conform desenului original.
Zona grupurilor sanitare a fost modificată în timp şi au fost adăugate noile cerinţe pentru deservirea persoanelor cu mobilitate redusă.
CIRCULAŢII VERTICALE
Circulaţiile verticale sunt alcauite din cele două scări circulare din Rotondă, scara de pe capătul corpului A şi cele 3 scări din corpul B.
Se păstrează podestele şi treptele existente din mozaic turnat care vor fi reparate dacă este cazul.
Pereţii vor fi protejaţi pe o înălţime de 1,00m cu placaj de travertin (în locul mozaicului existent) completând finisajul cu zugrăveli lavabile până sus.
Balustradele scărilor metalice au fost reparate şi revopsite. Mâna curentă din lemn a fost raparata şi completată acolo unde a fost cazul, conform “martorilor” păstraţi.
În corpul B s-a desfăcut planşeul de lemn care obturează scara parter-etaj dintre axele , scara existentă, în scopul de a asigura evacuarea persoanelor în 2 direcţii, respectându-se astfel lungimea căilor de evacuare impuse de Normele de securitate la incendiu. Va avea aceleaşi finisaje ca şi celelalte circulaţii verticale.
