Comentariul autorului:
Rugbyul a fost de mult prieten cu arhitectura. Pe vremuri sportul tradițional al celor de la arhitectură, onest, bărbătesc și bazat pe fairplay și joc de echipă, acest joc minunat și-a găsit un loc în istoria Bucureștilor în apropierea Herăstrăului, a locului care urma să fie consacrat de biserica mănăstirii Cașin și a Arcului de Triumf care sosea mai târziu. Nașterea și localizarea Federației Române de Rugby a precedat temporal celelalte mari intervenții istorice din această zonă excepțională din nordul capitalei. A venit momentul unei noi etape, demult dorite, în care rugbyul românesc trebuia să reușească să ofere o casă nouă stejarilor. Pentru noi a fost o provocare complexă, a istoriei și patrimoniului, a contextului, a nevoii de spațiu public și a așteptărilor de înaltă performanță, ca în sport. Frumoasa clădire a Comitetului Olimpic Român, în care își are sediul si Federația Română de Rugby a fixat o ștachetă înaltă. Protecția monumentelor istorice a impus reguli benefice pentru scară și relații volumetrice, limitând și gabaritele construibile. Cele mai spectaculoase răspunsuri oferite de proiect sunt legate de tratamentul colțului dinspre intersecția dominată de biserică. O imensă fereastră deschisă către exterior, dar și către prezent și trecut deopotrivă, prin transparența filtrantă a anvelopei stadionului este elementul identitar principal. Geometria triunghiulară a corpului de hotel discută cu clădirea Cor. Un alt triunghi în consolă marchează colțul spre intersecție. Spațiul public extinde, conectează și oferă detenta necesară și continuitatea promenadelor. Culoarea este aparent dominată de albul contemporan și atemporal, care de fapt este o oglindă care reflectă ambientul. Cerul și lumina sunt preluate de armonica superioară a vopselei reflectorizante care bate secundar în albastru. Jocul dreptunghiurilor transparente, translucide sau opace se adună într-un ritm cu beat contemporan. Încă un stadion gândit, desenat și realizat. Eseu marcat și transformat
