Comentariul autorului:
Dincolo de intervenţia arhitecturală, proiectul de diplomă adreseză o problemă acută a oraşului Roman, pierderea moştenirii istorice din cauza regimului socialist şi a modernizării forţate.
Romanul istoric avea un caracter specific, fronturi continue cu parterul public, vitale pentru viața urbană. Astăzi, acest caracter unic este complet pierdut, dat fiind că majoritatea centrului istoric a fost demolat în perioada socialistă și, în schimb, a fost construită o arhitectură generică, lipsită de specificitate. Situl proiectului, ansamblul Precista Mare, este situat chiar în inima oraşului, unul dintre puținele fragmente urbane istorice valoroase care încă există, plin de semnificaţie istorică prin obiectele de patrimoniu pe care le conţine, dar care din nefericire sunt uitate şi nevalorificate (construcţia spitalului Precista Mare împreună cu grădina sunt într-o stare avansată de degradare şi necesită intervenţii imediate pentru a fi recuperate). Motivaţia proiectului a fost să recapete identitatea insulei și să o redea oraşului sub forma unui parc nou, proiectat să fie cât mai public posibil. Tema de proiectare este reprezentată de un corp de cazare pentru şi o sală de sport (funcţiuni necesare Seminarului de Teologie), iar construcţia spitalului a fost transformată într-un centru de cultură ce se deschide spre oraş. La nivel urbanistic, demersul a constat în delimitarea insulei ce formează ansamblul (insulă urbană formată în secolul 18 dar care a disparut în perioada socialistă) şi conectarea acesteia printr-o "spină" verde (vechea stradă Ştefan cel Mare a centrului istoric care astăzi este un pietonal sec, îngropat, ce nu mai aminteşte deloc de vechiul caracter al centrului istoric) cu un alt fragment istoric important aflat în apropiere, Biserica Armenească. La nivel arhitectural, după îndepărtarea mai multor construcţii ce parazitau insula, o nouă ordine a fost introdusă prin crearea unui volum precis ca răspuns la monumentele istorice existente, Seminarul Teologic Roman şi Spitalul Precista Mare. Rezultatul este o curte interioară care devine cel mai important spațiu public pentru ansamblul unificat, sub care a fost aşezată sala de sport, aceasta având un gabarit incompatibil cu întregul context valoros. Intrarea în spaţiul subteran al sălii este sculptată în pământ, permiţând luminii naturale să patrundă în interior. Aceasta este marcată discret, prin doi pereţi paraleli de beton ce devin elemente de mobilier urban la nivelul curţii interioare. Noua arhitectură a fost gândită ca fiind riguroasă, inspirată din arhitectura clasică. Ţinând seama de stilurile arhitecturale diferite deja prezente, am ales o arhitectură neutră, dar cu încărcătură, nu fragilă, pentru a adăuga la greutatea locului. Este mai degrabă subtilă, bogăţia ei vine prin proporţii atent studiate şi elementele de detaliu.
