Antropo-tectură

Autor(i):
Lupan Ștefania-Ioana
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Arhitectura de azi se vrea a fi o antropo-tectură. ACUM ar fi momentul să încerce a căpăta note umane. Azi metamorfozăm arhitectura de ieri: ne-o apropriăm și creăm spații pentru oamenii de acum. Clipele de izolare au privat orașul de viață: omului i-a lipsit libertatea citadină, spațiilor le-au lipsit pulsația umană. Orașul s-a simțit renegat, în timp ce omul a uitat cum e a te simți. Însă ACUM nimic nu mai împiedică umanul să își extindă tentaculele asupra universului citadin.
Ani de-a rândul, orașul a fost al mașinilor. Apoi, a fost al pustiului. ACUM orașul e al oamenilor. Străzile se deschid pentru oameni și vor ca oamenii să se deschidă către arhitectura de ieri, către metafozarea spațiilor uitate, devenite în timp, non-locuri.
Aceste non-locuri, aceste păpuși împietrite în ferestre prăfuite, au nevoie de atenția și dedicarea noastră spre a căpăta viața. Non-locurile sunt acele spații abandonate, neasumate de vreo ființă umană, indiferent că ar fi vorba de un colț de parc, de o străduță, ori chiar de o zonă din jurul blocului. Sunt spații în care energia stagnează, fapt pentru care imboldul tuturor e de a trece în fugă, fără prea multă zăbavă. Astfel, fragmentarea orșului se adâncește tot mai tare: alergăm zilnic printr-un labirint de non-locuri spre a putea răsufla ușurați în locșorul confortabil de acasă.
Nu ar fi mai eficace a înmulți locșoarele, cuibușoarele în care ne simțim protejați și împăcați?
E timpul să îmbățișăm orașul, să încercăm a-i înțelege rănile, să-i observăm potențialul și să ni-l apropriem. Orașul e al nostru, al tuturor, și, ACUM, mai mult ca niciodată ne invită să-l locuim și să-i explorăm orice mic ungher întru descoperirea unor spații nebănuite.