• BNA
• Ediția 2021
• Proiecte
• 11. Fotografie de arhitectură
• Despre esență

Despre esență

Comentariul autorului:

Acum, arhitectura e un univers de linii ce dănțuie în spațiu - linii ce saltă, se curbează, se închid în cerc, se poticnesc într-o pată de culoare. Sub a luminii glăsuire, jocul de linii presărate-n spațiu capătă profunzime, prinde umbre, pictând spațiul în griuri colorate. La o strigare, griul se cufundă în hăuri negre - ochi de aer al cărui înțeles e anevoie dezvăluit.
În gălăgia citadină, arhitectura, de regulă suprapopulată de forme și culori, încearcă să respire. Se leapădă de surplusuri, de geometrii și gesturi superflue. Se vrea curată, neprihănită, ca un fundal ce lasă omul să-și picteze povestea pe a sa pânză. Omul intră în scenă - sub lumina reflectoarelor, viața se întâmplă, curge lin printre unduirile din spațiu. Arhitectura însoțește fiece mișcare, ghidându-ne pașii pe străzi, prin piețe, prin încăperi și coridoare, fără a forța curgerea naturală a lucrurilor. Zi de zi, o nouă poveste se gravează pe ziduri și prin spațiu - arhitectura devine un palimpsest aparte, un palimpsest zămislit cu cerneală invizibilă, ce reține fragmente de evenimente și umbre umane, ce păstrează povești pe nemărginita-i suprafață.
O vreme îndelungată, omul s-a văzut captiv în cutii meschine, ce apăsau greoi pulsația vieții, îngrădind gândurile, visele și năzuințele. Arhitectura a fost potrivnică omului, i-a îngreunat inconștient existența. Paradox uman - involuntar, omul a creat pentru sine spații nefaste, ce-i limita propria trăire. S-ar cere, poate, o turnură.
ACUM, mai mult ca niciodată, omul are nevoie să ajungă la esență, la acel fir roșu ce-i ghidează fiece mișcare. ACUM, mai mult ca niciodată, omul are nevoie de spații umane, de arhitecturi-culcuș care să-l primească cu dezinvoltură și să-i bucure fiece clipă. ACUM, arhitectura ne spune o nouă poveste, prin unduiri de linii și suprafețe despuiate.