Memorialul ultimei bombe nucleare

Autor(i):
Vlad Tudor
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Anul 2050.

Într-o regiune deșertică presărată de cratere, în capătul nordic al poligonului de teste nucleare din Nevada, utilizat abuziv în timpul războiului rece, un bloc monolitic cenușiu, pare la prima vedere un refugiu nuclear dezafectat. Înăuntru însă, ascunde o poveste marcantă a istoriei omenirii. Monolitul va sta mărturie timp de secole asupra istoriei infame a înarmării nucleare, a evenimentelor tragice cauzate de aceasta și a împlinirii promisiunilor de dezarmare mutuală a deținătorilor acestei tehnologii, secretul fiind îngropat în acest ultim bastion, cu dublu rol: memorial și celulă de izolare a ultimului dispozitiv nuclear din lume.

Volumul are un caracter axial, ce leagă cele trei incăperi printr-un element comun: o fantă de lumină la partea superioară, ce ghidează subiectul și stabilește atmosfera fiecărui spațiu. Cele trei incăperi marchează trei momente cheie ale acestei istorii scurte, la scara existenței umanității, dar cu un ecou ce va răsuna peste generații: momentul 0, holocaustul nuclear și dezarmarea.

Momentul 0, uraniul atinge masa critică, expulzând o energie capabilă să șteargă un oraș întreg de pe suprafața pământului, lăsând în urmă doar un vid ce sfidează scara umană și o liniște apăsătoare.

A doua incăpere, un mausoleu al victimelor holocaustului nuclear din Japonia, îi infățișează privitorului scara tragediei, ca un etern stigmat al cruzimii umane dar și un loc de liniște al victimelor.

Istoria însă merge mai departe, străpungând peretele mausoleului, spre punctul terminus al experimentului nuclear, adânc îngropat și flancat de două blocuri monolitice ce par să se închidă asupra lui precum un sarcofag, tăinuind o cunoaștere interzisă, capabilă să își distrugă proprii creatori definitiv.

“I am become Death, the destroyer of worlds.” - J. Robert Oppenheimer