Comentariul autorului:
Priveliștea superbă asupra văii Arieșului, din punctul cel mai înalt al livezii de caiși ce găzduiește Viila Cheia, stă la baza așezării și a formei casei de oaspeți. Construcția devine o barieră ce întârzie întâlnirea oaspeților cu priveliștea, dar o dată intrați în camera de zi, perspectiva forțată obținută de conformarea spațiului în plan și secțiune o dezvăluie în întregime. Camera de zi separă și orientează cele trei componente ale programului arhitectural: zona camerelor de cazare, zona destinată gazdelor și zona subsolului cu destinație mixtă. Subsolul ancorează și mai bine volumetria în sit fiind așezat într-o scobitură rezultată în urma exploatării, la scară mică, de gips și alabastru. Cele 5 camere destinate cazării oaspeților sunt orientate sud-estic și legate de livadă prin intermediul unor terase ce ascund câte o zonă de odihnă.
Lipsa de repere arhitecturale tradiționale și identitare a satului Cheia face ca proiectul să caute inspirație în arhitectura rurală arhaică românească. Un volum contemporan îmbrăcat în port popular: piatră pentru demisol, tencuială și lemn pentru zona parterului și draniță pentru învelitoare. Noua casă își propune să încorporeze valori ale arhitecturii arhaice românești dincolo de fizic... să ofere locuri, în care oaspeții să poată să se cuibărească cu o carte bună, în care să se bucure de un pahar de vin, din care să asculte 'păsările și vântul', unde seara să se aprindă focul sau în care să 'se întâmplă curcubee pe cerul gurii' (@alina_filipoiu, 2021).
Termenul ekphrasis desemnează astăzi o descrierea unei opere de artă într-un text literar (Vrânceanu, 2015). La origini, însă, desemna o 'descriere detaliată' a oricărui loc, lucru, persoană sau experiență. Proiectul și-a propus să afle la ce rezultat s-ar ajunge dacă, apelând la memorie sau descrierile literare ale unor autori precum Creangă, Rebreanu sau Slavici ar 'construi' o realitate contemporană care să faciliteze o conexiune de tip Proustian cu propriile rădăcini, chiar dacă ceea ce s-ar vedea nu ar fi deloc arhaic sau tradițional. S-a operat cu această metodă de la exterior la interior, de la arhitectură la obiect, fie el de catalog sau pe comandă. Pornind de la configurarea volumetrică și distribuția finisajelor exterioare, a modului de colectare și scurgere al apelor pluviale, a configurării teraselor camerelor - inspirate de pridvor - care leagă fiecare cameră de soare și de 'inima satului' (Rebreanu, 1920) și trecând la modul de amplasare al paturilor cu poziționarea 'tripticului' la căpătâiul acestora evocând prezența credinței, mesele de cafea/ceai cu trei picioare, demifotoliile și corpurile de iluminat cu fire întinse și împletite și până la vatră și masă concepute ca și catalizatori sociali, toate gesturile construiesc conceptul casei de oaspeți: oferirea unei experiențe tradiționale Românești, în notă contemporană, turiștilor din întreaga lume.
