Comentariul autorului:
În orice oraș pot fi găsite „locuri răsturnate”, o oglindă a lumii civilizate ce neutralizează rețeaua orașului. Un astfel de loc, pe care Michael Foucault l-ar numi heterotopie, există în sud-estul Bucureștiului, România. Numele acestuia este Văcărești. Ceea ce a început ca un amplu proiect hidrotehnic în anii '80, s-a transformat treptat în cea mai importantă zonă naturală urbană. Pe locul a ceea ce trebuia să fie Lacul Văcărești, a luat ființă un ecosistem complet.
Totuși, pentru a îi menține caracterul și a potența reziliența acestuia, este nevoie încă o dată de intervenția umană.
Cuvântul „infrastructură” din titlul proiectului face referire la totalitatea intervențiilor necesare pentru căpătarea echilibrului. Lucrările necesare asupra parcului constau în găsirea unei soluții pentru menținerea nivelului constant al apei din bălți, crearea infrastructurii de vizitare și mentenanță a zonelor umede precum și asigurarea protecției faunei locale. Dincolo de aceste obiective ce țin de aspectul ecologic, rezervația reprezintă „casa” asociației ce are în grijă zonele naturale urbane din întreaga țară. Activitatea acesteia se transpune în materia casei de pe deal. Această ambasadă conține spații conexe grădinii, laboratoare, locuințe temporare pentru cercetători, birouri, săli de expoziție, un observator și o bibliotecă publică.
