Comentariul autorului:
Horia Creangă. O monografie
DESPRE CARTE
În 1992, a avut loc ocazia expoziţia centenară Horia Creangă, însoțită de primul catalog critic de arhitectură. Au trecut de atunci douăzeci şi opt de ani, conjunctura s a schimbat mult, s au făcut multe cercetări şi se fac încă, publicul a devenit mai interesat de arhitectură, s au publicat cărţi în condiţii mult mai bune … Catalogul inițial, demult epuizat, a devenit mai degrabă o emoţionantă mărturie istorică a momen¬tului/începuturilor editoriale despre arhitectură.
Însă și cercetarea noastră a avansat; datele recente aruncă alte lumini interpretative; documentarea mai completă a operei lui Horia Creangă trebuie redată culturii arhitecturale în condiţii editoriale acordate epo¬cii actuale. În 2019, dată aniversară a modernismu¬lui (centenarul Bauhaus), am socotit că datoria noastră a devenit readucerea lui Horia Creangă în actualitate prin reluarea şi completarea catalogului critic din 1992.
(Ana Maria Zahariade, Nicolae Lascu)
DIN PARTEA EDITORILOR
Cartea de față are, desigur, ca scop readucerea unui material important şi o pre¬zentare care să îl onoreze cu adevărat. Oferă, aşa cum o spun şi autorii, prilejul de a aduce la zi o cercetare şi de a recontextualiza opera arhitectului. Se vorbeşte mai mult în această carte despre modernismul interbelic din România, despre contextul cultural, politic şi social.
Apar lucrări mai puţin sau deloc cunoscute în 1992 (unele descoperite chiar în timpul finalizării cercetării), dar şi imagini şi planuri ale celor clasice. Cartarea diferi¬telor etape ale unor opere (de exemplu, imobilele ARO) ne permite să aruncăm o privire în atelierul lui Creangă, înţelegerea colaborărilor, a evoluţiei lente, a compromi¬surilor şi a izbânzilor ce au dus la rezultatele canonice.
În 1992, pe lângă imaginile de arhivă (majoritare) apă¬reau şi fotografii noi. Ei bine, astăzi, şi aceste imagini de acum 27 de ani au ajuns documente istorice. Starea actuală a majorităţii clădirilor lui Creangă (şi, în general, ale modernismului ante, dar şi postbelic din România) este înspăimântătoare (degradări, intervenții sălbatice), iar riscul seismic enorm.
Din aceste motiv, am ţinut să avem şi o secţiune de imagini complet noi, arătând starea actuală a clădirilor. Nu ni s a părut responsabil să ne uităm doar în urmă şi să ne limităm la imaginile frumoase de odinioară.
Scopul acestei cărţi este şi tragerea unui semnal de alarmă şi trezirea aprecierii proprietarilor, administraţiei şi societăţii, în general, pen¬tru opera ilustrului reprezentant al arhitecturii moderne din România.
În cursul documentației, am descoperit însă şi ce s a păstrat – interioare şi detalii minu¬nate.
Pe lângă fotografii noi, am recurs şi la redesenarea unor planuri. Îl scoatem astăzi puţin pe Creangă din epoca lui şi ne putem concentra asupra unor calităţi intrinseci ale proiectelor, ale unor valori ce depăşesc un context istoric şi local. Sunt pla¬nuri bune şi foarte actuale: Creangă nu e doar un perso¬naj mitic, ci şi un model perfect valabil şi astăzi; e lângă noi, lângă studenţi şi arhitecţii tineri. E pur şi simplu un coleg excepţional de la care ai ce învăţa.
(Ștefan Ghenciulescu, Diana Mihnea)
