„Patrimonializarea cuptorului”. Atelier în cadrul Universității de vară Bucium 2021 salvgardarea patrimoniului rural prin educație, ediția a IX-a

Autor(i):
Concept și realizare: Asociația RPER
Cordonatori atelier: Mihaela Lazăr, Codina Dușoiu
Conținutul panourilor are la bază rezultatele cursanților UDV Bucium 2021
sub coordonarea:
președintelui RPER- Franța: Ștefana Bianu
președintelui RPER- România: Ioana Bogdan-Cătăniciu
coordonator secund: Mihaela Lazăr
Biroul:
Asociația RPER
Colaboratori:
Indrumători UDV Bucium: Dragoș Băbeanu, Cristina Bolog, Codina Dușoiu,
Mihaela Lazăr, Octavian Mănoiu, Iozefina Postăvaru
Planșele au fost realizate pe baza releveelor și cu ajutorul cursanților:
Alexandra Aluchi, Alina Anton, Ana Nicola Bocănici, Siliviu Cosmin Chesnoiu,
Ioana Bianca Condruz, Bianca Floarea, Monica Ilinca, Cristian Mircea,
Alexandru Petrescu, Tamara Albertina Popescu, Anca Tudor
Fotografiile au fost realizate de cursanți și îndrumători UdV Bucium și de Horia Gligor
Localizare:
România, jud. Alba, Bucium, sat Valea Negrilesei

Comentariul autorului:

Într-o fază mai veche din evoluția caselor tradiționale din zonă, sistemul de încălzire era reprezentat de vatra liberă, unde se pregătea și mâncarea, denumită și „camniță”. Începând din prima parte a sec. XX, vatra împreună cu coșul au fost mutate din tindă, locul lor fiind luat de soba metalică de încălzit. Astfel, cuptorul este scos în afara casei, într-o altă clădire, mai mică, realizată din bârne sau nuiele și utilizată ca bucătărie de vară. Aici era amenajat un soclu de piatră, pe care se amplasa cuptorul de pâine. Peste soclu se construia, din cărămidă sau din piatră (adunate din zonă și zidite într-unul sau mai multe rânduri cu un mortar din lut în amestec cu var), o calotă sferică ce constituia masa propriu-zisă a cuptorului. De obicei, aceasta era tencuită cu lut și vopsită în alb cu var. Identificate în cadrul Universităților de Vară Bucium, am considerat că acestea pot constitui un posibil subiect de interes pentru localnici și pentru turismul local, dar și pentru o cercetare de arhitectură raportată la tehnicile tradiționale de construcție și a unui sistem constructiv particular.
Într-o abordare interdisciplinară – studenți la arhitectură și turism, îndrumători, dar și localnici –, proiectul și-a propus readucerea la viață a unui obicei culinar local, salvarea de la dispariție a unui element arhitectural specific caselor din zonă – cuptorul, precum și promovarea turistică a acestui obicei printr-un eveniment de copt pâine și vărzări, ca eveniment conex al Universității de vară Bucium 2021 realizat în parteneriat cu OAR Alba, co-finanțat OAR Național.
Activitățile atelierului s-au desfășurat pe trei planuri: cultural, în primul rând, social, în al doilea rând, și în al treilea rând, dar deosebit de important, educațional. În principal atelierul a avut ca scop valorificarea și promovarea unor valori culturale și materiale ce pot fi asociate la nivel turistic cu zona comunei Bucium. Activitățile atelierului au stimulat și latura socială, prin evenimentul de utilizare a cuptoarului restaurate, care a reprezentat și un motiv de coeziune socială și sărbătorire a tradițiilor locale. Nu în ultimul rând, demersul educațional a urmărit acumularea de informații prin experiența directă a studenților la arhitectură și turism: expediții în comună pentru identificarea și inventarierea cuptoarelor existente, învățarea practică a unui sistem constructiv și a unor tehnici locale tradiționale de construcție, contribuind astfel la continuarea și păstrarea tradițiilor românești identitare.

Horia Mihai Gligor, proprietar – „Cele mai frumoase povești se deapănă la gura cuptorului, în așteptarea pâinii ce se coace domol. Când eram copil, abia așteptam ziua în care se făcea pâine în cuptor. Mă trezeam de dimineață, să văd cum Treji face aluatul, cum bunicul aprinde focul și cum bunica așază bucăți mari și rotunde de aluat pe frunzele de paltin, pentru ca apoi să le pună pe lopată și să le împingă în cuptorul înfierbântat. De cum închidea ușa cuptorului, un miros fin de aluat cald ne desfăta simțurile și începeam cu întrebările: «Când e gata?», «Când putem mânca?» Bunica zâmbea. Pregătea, de fiecare dată, pupuți, niște pâinici mici, un fel de chifle, pentru copii. (...).
Au trecut mulți ani de când nu am mai simțit mirosul de pâine coaptă și nu am mai ascultat povești la gura cuptorului. Sâmbătă, 7 august 2021, curtea casei bunicilor s-a umplut de oameni și focul a fost din nou aprins în cuptor. Mâinile dibace ale doamnei Viorica au frământat aluatul și l-au așezat cuminte pe frunzele de paltin, exact așa cum făcea și bunica, demult. La fel ca noi, în copilărie, o mulțime de oameni veniți de departe au așteptat, nerăbdători, să poată gusta pâinea. Și s-au declarat încântați!
Alese mulțumiri organizatorilor Școlii de Vară, Asociaţia RPER – Rencontres du Patrimoine Europe Roumanie, doamnei profesor Mihaela Bălan, studenților participanți, meșterului Dionisie Bolunduțu, doamnei Viorica Laslău! Împreună ați readus la viață o parte însemnată a copilăriei mele: cuptorul cu lemne din curtea bunicilor și gustul fără de seamăn al pâinii proaspăt coapte! De-acum, poveștile la gura cuptorului au o nouă viață. Mulțumiri! ”
https://patrimoniu.ro/noutati/item/1011-inp-sustine-si-in-acest-an-universitatea-de-vara-bucium-alba
https://www.uauim.ro/anunturi/udv2021/
https://www.glunis.com/RO/Bucharest/118510601899621/UAUIM-Facultatea-de-Arhitectura
Pe lângă pagina RPER, UdV Bucium 2021 a fost promovată pe alte 3 pagini de Facebook ale unor instituții/ organizații: CESI, Asociația Baia Domnilor, Muzeul Buciumanilor și La Maison Roumaine. În total, pe cele 4 pagini de Facebook amintite, UdV a apărut în: 50 de postări, 1067 de aprecieri, 158 de redistribuiri, 32 de comentarii.