Comentariul autorului:
Casa Nădăsan s-a construit pe Dealul Cetățuia, având o priveliște deasupra centrul Clujului. Această calitate a străzii Șerpuitoare a și dus la ocuparea lui din ce în ce mai intensivă, cu vile și blocuri ieșite din scara locului. Casa Nădășan întrerupe această perete de vile. E o clădire cu trei niveluri, însă una la scară umană, și care lucrează cu relieful și cu natura în loc să le agreseze.
Nivelurile casei sunt așezate descendent pe pantă. Intrarea în casă se face la nivelul străzii printr-un fel de vestibul-pâlnie, și se ajunge la un birou și un fel de studio. Pâlnia ajunge la o scară ce funcționează ca o șiră a spinării pentru clădire. Din capul scării există o perspectivă deosebită asupra grădinii și a peisajului.
Coborând, se ajunge la nivelul principal, al livingului, locului de luat masa, și a unui spațiu ce funcționează fie ca e extensie a livingului, fie ca o cameră separabilă. Spațiile de pe acest nivel sunt completate cu niște terase – una spre oraș scoțând în evidență priveliștea și una acoperită deschisă către taluz. La ultimul nivel se află restul de dormitoare cu ieșire spre grădină, și către pantă și curtea de lumină, o cameră pentru muzică și anexele. Curtea de lumină are rol de serviciu și de ventilație dar a devenit un loc special, o cameră în aer liber întredeschisă către cer. Majoritatea spațiilor orientează către lumină, vale și oraș, deși își creează, în puținul spațiu rămas către margini, locuri deschise mai adânci și în intimă legătură cu dealul – terasa acoperită de la parter, dar și curți de lumină laterale, mult mai înguste și mai adânci.
Structura casei este din beton, lăsat aparent și în mai multe ipostaze: neted și, mai ales acolo unde pică lumină, cu un caracter aproape senzual, dar și buciardat unde tratarea rugoasă preia orizontalele planșeelor.
Decuparea suprafeței pereților în felii orizontale domolește monumentalitatea spațiilor înalte, iar la exterior, descompune un volum totuși destul de mare în secțiuni la scară umană. În plus, indică, atât la exterior cât și la interior, caracterul structurii de deasupra solului – un schelet din beton umplut cu pereți din cărămidă.
Pentru a intermedia vecinătățile dens construite și suprafețele de beton aparent ale casei, un fel de pădure liniară abstractizată îmbracă porțiuni considerabile ale anvelopantei, fie în dreptul teraselor, fie al unora dintre golurile mai mici. Astfel, o încadrează casa creând un strat diafan dar și un fel de piele protectoare.
