Comentariul autorului:
Muzeon este un muzeu inovator de istorie a evreilor din Cluj, pornit dintr-o căutare personală a inițiatorilor în trecutul familiei. Este o experiență, nu un muzeu tradițional, bazat mai mult pe povești personale decât pe obiecte de expoziție. Totul a început cu un dulap vechi, în care Dan Craioveanu a descoperit povestea absolut fascinantă a familiei sale evreiești, o arhivă de documente și obiecte adunate de peste 100 de ani, în casa părinților săi. De atunci, Flavia a studiat cu atenție, alcătuind o istorie familială incredibil de bogată, bazată pe sute de scrisori, documente, memorii și fotografii. Așa le-a venit ideea de a crea Muzeon, un muzeu care spune povestea vecinului tau evreu.
Conceptul vizual oferă suport parcursului audio, fiecare spațiu este tratat independent vizual pentru a oferi povestii audio toate elementele necesare. Dacă primul spațiu este o introducere în lumea culturii evreiești din Transilvania; următorul este sinagoga, iar al treilea este o ilustrare a perioadei interbelică e abstractizată sub forma unui black box care reunește diverse machete, un cinematograf miniatural care rulează filmele unuia dintre primii regizori transilvăneni, spitalul evreiesc, clădiri construite de evrei sau opere ale pictorilor evrei.
Spațiul dedicat antisemitismului are câteva repere vizuale puternice, vizitatorul este pus în contextul de a se simți expus, arătat cu degetul, marcat în piept cu steaua galbenă. Momentul deportărilor a fost transpus sub forma unui vagon de tren, ca cele în care erau transportați evreii, în care o instalație de pânze succesive cu siluete umane dau senzația unui spațiu aglomerat. Parcurgându-l vizitatorul descoperă iluzia - descompunerea umană în umbre ca o analogie a dematerializării umanității în timpul Holocaustului.
În sala care tratează perioada Holocaustului cele trei povești se despart și fiecare are altă destinație, pusă simbolic în conul de lumina al unei lampi. Pentru David, care ajunge la Auschwitz este o poveste despre supraviețuire, pentru Paul este o poveste despre reziliență, destinația lui fiind o tabără de muncă de la Baia Mare, pentru Julia este o poveste despre salvare, reușind să ajungă, nu foarte ușor însă, în Elveția.
În final, ultimul spațiu este dedicat perioadei de după Holocaust și vorbește despre supraviețuire. Porticul cu cele trei arce este simbolic pentru cele trei destine diferite care totuși la nivel de comunitate se regăsesc apoi împreună. Este un spațiu circular, concentrat, foarte luminos, cu o anumită doză de serenitate și foarte diferit de celelalte.
Un element important pe tot parcursul expoziției este interacțiunea, vizitatorul nu poate rămâne un privitor sau ascultător pasiv, el trebuie să se implice pe parcursul expoziției. Iluminatul este și el parte din expoziție, dacă la început totul este luminos, lumina scade treptat spre perioada de antisemitism, vagonul este aproape în beznă, apoi fiecare personaj își pune în lumină un drum diferit, pentru ca la final să se ajungă iar la lumină.
