Comentariul autorului:
Palaestra Sportului Studențesc propune un demers arhitectural adresat comunității universitare bucureștene, vizând nu doar completarea și revitalizarea ansamblului sportiv din cartierul Regie.
Proiectul de diplomă depășește dimensiunea simplă a unei necesități pragmatice: el se ancorează într-o memorie colectivă și aspiră la reconstituirea unei identități – cea a sportului universitar. Statutul sportului ca element complementar al educației are nevoie, la fel ca situl pe care se găsește palaestra, de o revitalizare.
Locul palaestrei este un „teren” al performanței sportive și academice, un loc originar al comunității studenților din București care devine suportul unei regenerări culturale și urbane. Proiectul este unul al edificării locului și al reconcilierii cu orașul prin intermediul unei restituiri estetice cu semnificație.
Diploma se fundamentează de la premisa unei „explorări de arhitectură” ca valoare civică, ca motor al regenerării contextului urban și ca garant al unei dezvoltări sustenabile, incluzive și expresive. Propunerea cuprinde un proiect de masterplan care să „lucreze” la scara orașului. Pe lângă facilitățile sportive și amenajarea parcului, diploma urmărește refacerea unor legături urbane, mufarea reușită a intervenției în țesutul destructurat și poziționarea viitoarei construcții în vederea unei relaționări potrivite cu vecinătățile.
Proiectul devine o reflecție asupra modului în care arhitectura poate contribui la reactivarea valorii vizuale, simbolice și civice a orașului. Palaestra, ca obiect al arhitecturii antice, este o construcție reprezentativă a locului unde se desfășoară actul sportiv și cel al cultivării idealurilor. Palaestra se identifică cu un anumit arhetip arhitectural, cu o anumită formă a spațiului și o anumită modalitate de așezare pe teren. Reapariția surprinzătoare a acestui program în contemporaneitate poate fi făcută printr-un gest arhitectural clar, abstract, care aduce aceeași forță, liniște elementară și primară a palaestrei vechi. Aproape convențională, sala de sport tip modernă este rezultatul unui răspuns direct la cerințele normativelor. Precizia matematică a suprafeței de joc determină o „măsură”, o dimensiune concretă a clădirii. Concentrându-se pe un singur volum sculptural care aduce alături de sala de sport diverse spații de expoziție ale muzeului, piețe, spații publice ferite de soare, săli ale comunității studențești, deci prin expresivitatea și polisemantismul său funcțional, palaestra devine o clădire „permanentă” și atemporală, în ideea unui obiect care nu își dezvăluie imediat și fără echivoc sensul. „Când am făcut proiectul, m-am gândit că poate deveni o piață de pește. Și când am realizat că este o posibilitate reală, mi-am spus: Da! E soluția bună!” - Livio Vacchini, despre Palaestra Polivalente din Losone, Elveția.
Conturul eliptic apare ca un element surprinzător în sistemul ortogonal care organizează restul suprafețelor. Urmărind ideea unei intervenții într-un parc plin de vegetație, palaestra reprezintă un „obiect” continuu și unitar, fără fațade orientate. Palaestra este o clădire deschisă și accesibilă din toate direcțiile, în care se poate intra, care poate fi înconjurată sau pe care se poate „urca”, asemenea unui obiect de jucărie polivalent. Acoperișul său devine o piață publică panoramică, o extensie minerală a peisajului verde. Clădirea se află într-un dialog cu teritoriul natural, pe care îl organizează în jurul său. Elementele secundare articulează și diversifică felul în care este percepută și descoperită în parcul sportiv.
Palaestra este mai mult decât o sală de sport.
