Comentariul autorului:
Restaurarea Fântânii Portului din Drobeta-Turnu Severin a fost gândit ca un exercițiu de reconectare a orașului cu Dunărea și cu propria sa memorie. Construită în anul 1888 ca parte a infrastructurii portuare, fântâna a reprezentat mult timp un reper vizual și funcțional, marcând intrarea în zona de lucru a portului și a gării fluviale. Ea a funcționat simultan ca obiect utilitar, oferind apă pentru muncitori și călători, și ca simbol al modernității și vitalității Drobetei de sfârșit de secol XIX. Amplasată în imediata vecinătate a Portului Comercial, fântâna a devenit parte integrantă a vieții urbane de pe malul fluviului. În anii postbelici, odată cu industrializarea masivă și cu schimbările politice și economice ale vremii, estetica sa s-a modificat treptat. Lipsa de întreținere și marginalizarea spațiului portuar au dus, în final, la degradarea aproape completă a obiectului, care a devenit invizibil în peisajul cotidian contemporan. Și totuși, memoria sa a continuat să existe, în poveștile foștilor muncitori portuari și în amintirea locuitorilor mai vârstnici ai orașului.
Între 2021 și 2024, Asociația Front la Dunăre a inițiat și coordonat procesul de restaurare, cu sprijinul administrației locale și al unei echipe interdisciplinare de voluntari. Intervenția a pornit de la o documentare riguroasă: arhive fotografice, planuri vechi și mărturii orale au fost colectate pentru a reconstitui forma și funcțiunile originale. Această etapă a fost esențială, întrucât fântâna nu este doar un obiect de arhitectură, ci un element de identitate urbană. Echipa formată restauratori, arhitecți, profesori și studenți voluntari a optat pentru o abordare respectuoasă, menită să păstreze autenticitatea materialelor și detaliilor, dar și să redea fântânii un rol activ în prezent. Blocurile de piatră și beton au fost curățate, suprafețele degradate au fost completate discret, iar rețeaua de apă a fost reactivată, permițând din nou circulația și jocul apei.
Un element definitoriu al proiectului a fost dimensiunea participativă. Restaurarea nu s-a desfășurat în spatele unui șantier închis, inaccesibil publicului, ci a fost gândită ca un proces deschis comunității. Locuitorii orașului au fost invitați să urmărească transformarea pas cu pas, prin prezentări publice și ateliere pentru studenți și voluntari. Locuitorii orașului au fost chemați să își împărtășească amintirile, iar aceste povești au devenit parte din narațiunea restaurării. În felul acesta, fântâna a fost repusă nu doar în circuitul fizic al orașului, ci și în memoria colectivă a comunității, fiind redescoperită ca un simbol identitar.
Momentul redeschiderii oficiale, în vara anului 2025, a fost marcat printr-un eveniment comunitar care a reunit localnici, specialiști și vizitatori. După șase ani de inactivitate, apa a început din nou să curgă, iar fântâna și-a recâștigat statutul de reper al falezei dunărene. Evenimentul a fost completat de concertul Cristinei Lupu & Lucas Contreras, alături de Andrada Crețu, care a transformat fântâna într-o scenă vie. Fântâna Portului a devenit punct de plecare și spațiu central pentru evenimentele proiectului Open Waterways 2025: aici s-au adunat grupurile de participanți, aici s-au lansat tururile ghidate și aici s-a închis festivalul.
Dincolo de restaurarea propriu-zisă, proiectul a pus bazele unei metodologii de lucru care îmbină cercetarea istorică, intervenția atentă și implicarea activă a comunității. Fântâna Portului, aparent un obiect minor în peisajul urban, a devenit un exemplu al modului în care un oraș de dimensiuni medii își poate recupera identitatea prin proiecte strategice, chiar și cu resurse limitate. Ea arată că revitalizarea unui oraș începe uneori prin gesturi aparent mici, dar încărcate de sens, prin readucerea la viață a unor obiecte care creează legături între trecut și prezent, între comunitate și fluviu. Astăzi, Fântâna Portului funcționează din nou ca reper, loc de întâlnire și simbol al unei noi relații dintre Drobeta-Turnu Severin și Dunăre. Restaurarea sa demonstrează că patrimoniul industrial și utilitar are valoare culturală și că, prin activarea lui, se pot deschide procese mai ample de regenerare urbană și de întărire a coeziunii comunitare.
