Capelă mortuară

Autor(i):
ARHI BOX
dr. arh. Mihai Racu
arh. Călin Lada
arh. Andrei Andone
Colaboratori:
Proiectant de rezistență: SAB ENGINEERING CONCEPT
Localizare:
România, jud. Cluj, sat Cătina
Parametri:
RH: P

Comentariul autorului:

Peisajul cultural rural reprezintă astăzi pretutindeni o realitate tranzitorie. După cum a indicat Rem Koolhaas în cartea sa „Countryside. A Report” modificările majore, ce sunt mai degrabă mutații, au loc în mediul rural, și nu în cel urban, precum ne-am fi așteptat. Cu toate acestea, satul românesc încă mai prezintă acea reziliență la schimbare, caracteristică ce l-a definit în mod istoric.
Un proiect de capelă mortuară în România rurală contemporană constituie un program de arhitectură relativ nou și oarecum hibrid, fiind mai degrabă o constrângere determinată de legislația sanitară, decât ca fiind reprezentativ pentru o tipologie consacrată sau evolutivă. În mod tradițional, catafalcul se amenaja în locuințe, rareori în biserică.
Miza proiectului este una duală: pe de o parte, unicitatea pe care și-o dorește fiecare arhitect, detașarea față de proiectele tip neizbutite, ce au invadat mediul rural cu precădere în perioada socialistă și continuă să-l invadeze chiar și astăzi. Pe de altă parte, există o familiaritate formală caracteristică satului românesc, cu precădere a celui transilvan, o unitate tipologică ce se cere respectată și obligă la o reverență profundă.
Compoziția obiectului de arhitectură vine oarecum să reitereze forma tectonică piramidală în trepte. Soclul reprezentat de către colină este completat pe verticală cu zidurile de piatră ale incintei, o închidere blindată ce își anunță totodată discret și posibilitatea deschiderii. Peste această stivuire gravitațională primară este așezat un acoperiș simplu în două ape, definit de timpanul triunghiular proeminent. Cu toate acestea, o orizontalitate a ansamblului a fost în mod evident preferată, pentru îl camufla în peisaj pe de o parte, dar mai ales pentru a nu concura cu reperul vertical instituit: turla bisericii aflată în vecinătate.
Planimetria este definită de o înșiruire de „încamerări”, o serie de spații intermediare conținute unul în celălalt, ce se mulează pe ideea tranzienței și a ritualului de trecere. Un copac răzleț vine să marcheze un posibil centru al curții interioare, spațiul descoperit în jurul căruia se agregă incinta.
Simplitatea designului interior este în consonanță cu decența și respectul cuvenite ceremonialului funerar.
Ne dorim să privim cu atenție si ținem cont de fragilitatea contextului și a peisajului cultural. De fiecare data ne propunem sa avem o imagine care să exprime atât valorile locale, cât și momentul prezent.