Comentariul autorului:
Arhitectura devine un teatru al vieții cotidiene. Lumina joacă rolul regizorului invizibil, iar oamenii devin actorii. În fiecare imagine, arhitectura nu este un fundal neutru, ci un participant activ la desfășurarea scenei. În acest fel, spațiul construit se schimbă dintr-o simplă infrastructură în scenă vie, încărcată de semnificații. Oamenii surprinși în fotografii nu joacă roluri scrise, ci roluri naturale, ivite din cotidian. Lumina, poate mai mult decât orice element arhitectural, joacă rolul regizorului principal. Ea accentuează detaliile, decupează figuri, creează contraste dramatice. Uneori cade vertical, asemenea unui reflector care dezvăluie personajul principal. Alteori se strecoară subtil prin arcade sau printre ziduri, lăsând în penumbră fragmente din decor. Seria fotografică aduce împreună diferite tipuri de arhitecturi – sacre, istorice, moderne – dar le tratează pe toate ca părți ale aceleiași scenografii urbane. Fotografiile nu sunt doar documente vizuale, ci fragmente de dramaturgie. Ele invită privitorul să devină spectator, dar și să-și amintească de propria prezență ca actor. Arhitectura ne așteaptă mereu pregătită.
Fotografii realizate pe film alb-negru, format analogic.
