Comentariul autorului:
În centrul comunei Sâncraiu, un sat cu o identitate etnografică și arhitecturală puternic conturată în zona Călatei, a fost planificată realizarea unei noi Case de Cultură. Terenul destinat construcției are o formă triunghiulară, generată de intersecția principalelor drumuri ale localității, și este marcat de prezența unui spațiu verde matur, cu pini înalți ce conferă locului un caracter distinct.
Încă din fazele incipiente ale proiectării, obiectivul nu a fost conceperea unei clădiri pur funcționale, ci definirea unui reper cultural și urbanistic, capabil să susțină viața comunității și să se afirme ca un element de continuitate între trecut și prezent, între tradiție și contemporaneitate. Principala provocare a constat în integrarea armonioasă a noii construcții în peisajul cultural și construit specific comunei. Construcția nu a fost gândită ca un obiect arhitectural strident sau standardizat, ci ca un edificiu capabil să se înscrie firesc în structura satului, respectând scara locului și îmbogățind spațiul public fără a-l domina.
Proiectul urmărește o adaptare organică la structura existentă a așezării. Insula centrală, pe care se află amplasamentul, a fost interpretată ca nucleu comunitar. Volumetria și retragerile au fost atent calibrate pentru a conserva o parte semnificativă din vegetația existentă, în special arborii maturi din zona sudică a terenului. Rezultatul este o grădină protejată și accesibilă comunității, care funcționează ca fundal natural pentru spațiile principale, cum ar fi sala de spectacole, biblioteca și sălile de curs.
Din punct de vedere funcțional, ansamblul este articulat în jurul a două tipologii vernaculare reinterpretate: „șura” și „casa”.
Aripa vestică – „șura” găzduiește sala de spectacole, un spațiu multifuncțional de dimensiuni mari, dotat cu supantă, ce permite organizarea unor activități culturale diverse: spectacole de teatru, concerte, conferințe, expoziții sau întâlniri comunitare. Înălțimea generoasă a interiorului și deschiderea liberă a planului asigură flexibilitate și o experiență spațială impresionantă.
Aripa estică și volumul central – „casa” răspund nevoilor zilnice ale comunității. La parter se află vestiare, o sală de lectură, birouri administrative și o sală de curs, toate organizate cu acces direct și relații vizuale către exterior. Etajul este rezervat unor funcțiuni mai specializate: săli de sport cu vestiare și grupuri sanitare, dar și o sală de curs de dimensiuni medii, destinată atelierelor și activităților educative.
Prin această organizare, Casa de Cultură depășește statutul de clădire destinată doar evenimentelor punctuale și devine un organism viu, capabil să deservească comunitatea zilnic, să adăpostească activități variate și să contribuie la consolidarea identității colective.
Expresia arhitecturală a fost gândită pentru a dialoga cu limbajul locului, dar într-o cheie contemporană. Acoperișurile înalte, cu pantă de 60°, evocă tipologiile caselor și anexelor din Călata, iar prin fragmentarea volumetrică reduc percepția de masivitate. Clădirea este astfel percepută nu ca un bloc compact, ci ca o compoziție de unități mai mici, apropiate de scara gospodăriilor tradiționale.
Fațadele alternează suprafețe pline și vitrate, deschizând interiorul către grădină și către spațiul public. Inspirate de casele tradiționale cu prispă și de anexele agricole – hambare, șuri – ele propun o reinterpretare a proporțiilor și detaliilor. În locul unei imitații directe, proiectul oferă o lectură contemporană a unor forme și elemente arhetipale, păstrând un aer de familiaritate pentru comunitate.
Materialele utilizate contribuie decisiv la definirea caracterului clădirii. Alegerea lor urmărește simplitatea și autenticitatea, în acord cu tradițiile constructive locale:
Tencuiala albă oferă un fundal neutru și luminos, care accentuează liniile clare ale volumelor și umbrele acoperișului.
Calcarul este folosit pentru soclu și elemente exterioare, adăugând robustețe și o ancorare în specificul natural al zonei.
Lemnul apare atât la interior, în finisaje și elemente structurale vizibile, cât și la exterior, ca material de placaj, creând o legătură de căldură între spațiu și utilizatori.
Tâmplăria verde reprezintă un accent cromatic ce evocă cromatica tradițională întâlnită în gospodăriile din Călata.
Țigla ceramică pentru acoperiș completează ansamblul, menținând coerența cu imaginea satului și contribuind la integrarea vizuală.
Prin această combinație de materiale, Casa de Cultură dobândește o atmosferă autentică, sobră și echilibrată, unde fiecare textură are un rol precis în articularea ansamblului.
Amplasarea clădirii în centrul comunei îi conferă un rol urban de prim-plan. Orientarea perpendiculară pe direcția străzilor principale creează perspective noi și deschide vizual spații verzi și curți interioare. Clădirea nu se comportă ca un obiect izolat, ci ca o extensie a țesutului existent, completând structura satului și organizând spațiul central.
Noua Casă de Cultură din Sâncraiu devine astfel mai mult decât un edificiu cu funcțiuni culturale. Ea se afirmă ca o platformă comunitară – un loc de întâlnire, de socializare, de învățare și de manifestare artistică. Totodată, reprezintă o demonstrație a modului în care arhitectura contemporană poate dialoga cu tradiția fără a o imita servil, respectându-i spiritul și valorile.
