Comentariul autorului:
În satul Bonțida, situat la aproximativ 20 km de Cluj-Napoca, a fost inițiat un proiect de extindere și modernizare a unei locuințe unifamiliale construite în anii ’60. Contextul este unul sensibil, caracterizat printr-o structură urbanistică specifică zonelor rurale transilvănene: parcele înguste și alungite, fronturi compacte la stradă și gospodării organizate pe limitele de proprietate. Atmosfera locului este definită de coerența volumetrică și simplitatea arhitecturii rurale, aspecte ce au constituit premise fundamentale pentru procesul de proiectare.
Clădirea existentă prezinta un nucleu solid, dar limitat din punct de vedere spațial și funcțional. Solicitările beneficiarilor vizau obținerea unei locuințe mai generoase, adaptată cerințelor actuale de confort, dar fără a rupe legătura cu identitatea comunității. Proiectul a urmărit un obiectiv dublu: îmbunătățirea calității locuirii și, simultan, protejarea și valorizarea caracterului tradițional al satului.
Primul pas în abordarea proiectului a constat în analiza contextului și a tipologiilor locale. În Bonțida, majoritatea locuințelor sunt dispuse longitudinal pe parcele, cu grădini și anexe gospodărești dezvoltate în partea posterioară. Această organizare generează un ritm vizual coerent la nivelul străzii, care a fost considerat esențial de păstrat.
Soluția arhitecturală a presupus conservarea pereților portanți ai casei existente și consolidarea acestora, la care s-a adăugat o structură nouă din lemn ce a permis mansardarea. Modificarea pantei acoperișului de la 35° la 50° a oferit o volumetrie mai expresivă, apropiată de proporțiile șurilor și caselor tradiționale din zonă. Noul volum se percepe nu ca o extensie adăugată ulterior, ci ca o evoluție firească a construcției inițiale.
Integrarea vizuală a constituit un alt criteriu de proiectare. Fațadele au fost tratate simplu, cu tencuială albă, pentru a continua limbajul gospodăriilor învecinate. Acoperișul, realizat din țiglă ceramică mată, are un aspect discret și uniform, conferind un aer de continuitate și patină naturală. S-au evitat materialele ostentative, mizându-se pe naturalețe, sobrietate și durabilitate.
Materialitatea extinderii a avut la bază utilizarea lemnului, atât ca element structural, cât și ca expresie estetică. În șarpantă au fost introduse grinzi vizibile, care susțin acoperișul și creează, totodată, o atmosferă caldă și autentică în spațiile mansardei. La nivelul teraselor, lemnul funcționează ca element de tranziție între interior și grădină, accentuând legătura cu peisajul.
Pereții existenți au fost uniformizați cu tencuială albă, conferind ansamblului simplitate și unitate vizuală. Ferestrele din lemn, realizate cu profile subțiri și echipate cu geam termoizolant, păstrează proporțiile tradiționale și oferă un nivel ridicat de confort termic.
Detaliile constructive au fost inspirate din gospodăriile agricole din zonă. S-au introdus console din lemn, balustrade metalice simple și soluții robuste, cu finisaje vizibile, pentru a sugera funcționalitatea directă specifică mediului rural. Rezultatul este o arhitectură sinceră, lipsită de cosmetizări excesive, ce transmite autenticitate și durabilitate.
La nivelul parterului, reorganizarea funcțională a fost orientată către adaptarea la stilul de viață contemporan. Bucătăria, amplasată spre stradă, funcționează ca un spațiu de tranziție între exterior și interior, păstrând legătura vizuală cu viața satului.
Zona centrală integrează accesul, circulațiile și baia, într-o dispunere clară care separă funcțiunile și optimizează fluxurile zilnice. Spre grădină, livingul se desfășoară ca un spațiu generos de întâlnire și relaxare, direct conectat cu exteriorul prin suprafețe vitrate ample.
La etaj, mansarda adăpostește două dormitoare, fiecare beneficiind de caracterul oferit de grinzile de lemn vizibile și de forma acoperișului înclinat. Atmosfera este una de intimitate și căldură, adecvată locuirii familiale. Terasele completează organizarea, fiind concepute nu doar ca spații de relaxare, ci ca zone de tranziție care extind locuirea către exterior. Acestea devin puncte de socializare și contemplare, integrate în ritmul cotidian al familiei.
Un principiu de bază al proiectului a fost păstrarea vizibilă a istoriei locuinței și adăugarea extinderii ca strat contemporan. Casa poate fi citită ca o suprapunere de epoci: nucleul anilor ’60, exprimat prin pereții portanți originali, și noul volum mansardat, rezultat al adaptării la nevoile actuale.
Relația dintre vechi și nou se exprimă atât prin contraste, cât și prin continuități. Diferențele sunt vizibile în textura lemnului comparativ cu tencuiala netedă sau în dimensiunile mai generoase ale vitrajelor actuale. Continuitatea este susținută prin acoperișul înalt, prin cromatica discretă și prin simplitatea liniilor arhitecturale. Această tensiune controlată între contrast și unitate conferă identitate proiectului și îi subliniază autenticitatea.
Extinderea locuinței familiale din Bonțida reprezintă un exemplu de intervenție responsabilă în mediul rural. Proiectul demonstrează că modernizarea nu presupune uniformizare sau pierderea identității, ci poate genera valoare prin respectarea contextului și integrarea sensibilă a soluțiilor contemporane.
Rezultatul este o casă adaptată cerințelor actuale, discretă și autentică, fidelă spiritului locului și în continuitate cu țesutul comunității. Locuința nu intră în competiție cu vecinătățile, ci le completează, contribuind la menținerea coerenței ambientului rural.
Proiectul evidențiază modul în care arhitectura de calitate poate construi punți între trecut și prezent, între tradiție și inovație, răspunzând atât nevoilor unei familii contemporane, cât și exigențelor de protejare a identității colective.
