Comentariul autorului:
Arhitectura islamică, de-a lungul timpului, a introdus o serie de exemple remarcabile ale unor structuri funcționale specifice. Una dintre acestea este Külliye, un ansamblu socio-arhitectural care însumează diferite unități funcționale ale clădirilor, planificate și construite într-un singur loc. În esența, aceste ansambluri aveau rolul de a accelera dezvoltarea urbană în teritoriile implementate și de a răspunde nevoilor comunității la care se adresau, generând un nucleu comunitar, în jurul căreia se dezvolta orașul.
Un exemplu al acestui model urban se regăsește implementat și în Dobrogea, în inima istorică a orașului Medgidia, un oraș cu rădăcini adânci în istoria regiunii și un context multicultural redat de prezența comunității turco-tătare. La momentul actual, comunitatea și-a pierdut nucleul spiritual și educațional ce i-a reprezentat identitatea: medrese-ul - seminarul musulman și hamam-ul - baia turcească. Proiectul recuperează această identitate și promovează cultura locală prin transformarea sitului într-un centru comunitar dedicat lor, reconfiguând funcțiunea originară a külliye‑ului: un spaţiu de întâlnire, educație, meditație şi coeziune socială.
Propunerea este construită în jurul unei teme principale: dialogul dintre absență și prezență. Ruinele medrese-ului sunt păstrate ca urme vizibile, iar curtea formată devine componenta activă a discursului spațial, miezul simbolic al unui ansamblu nou, construit în jurul ideii de incintă. Intervenția arhitecturală completează situl prin reconectarea la spiritul funcțional al külliye‑ului, astfel încât noua construcție să poarte absența în propria formă.
Locul se dezvăluie ca un palimpsest de memorie stratificată, fiecare palier al istoriei fiind lăsat să respire în noile forme. Proiectul valorifică variația topografică a sitului pentru a conecta străzile adiacente cu nivelul obiectelor istorice, transformând terenul într-un gest arhitectural deliberat. Inspirată de modul în care complexe de tip külliye integrau topografia naturală, intervenția propune o dală urbană, aflată la nivelul străzii funcționează ca o esplanadă superioară și curte de acces pentru ansamblu. Această platformă se aliniază cu fluxurile de circulație ale orașului și atrage pietonii dinspre stradă, devenind o nouă terasă urbană cu vedere asupra sitului. De aici, proiectul propune o tranziție fluidă către nivelul inferior al ansamblului istoric.
Reactivarea hamam-ului, singura prezență de pe sit, atrage din nou fluxul pietonal și reconectează zona cu țesutul urban, tranformându-o într-o destinație de interes public. Curtea reinterpretată devine un nou spațiu civic, deschis către oraș și generator de coeziune urbană. Această reorganizare definește ritmul și orientarea întregului ansamblu, amplificând vizibilitatea și accesibilitatea hamam-ului, creând un cadru coerent de punere în valoare a memoriei locului. Totodată, la nivel social, introducerea unor spații cu funcțiuni culturale și comunitare întregește noul Külliye și oferă un cadru pentru socializare cotidiană, menținând continuitatea utilizării publice a ansamblului.
Külliye-ul este reactivat ca un model viu de coeziune, apartenență și reconectare comunitară. Intervenția nouă se conturează în prelungirea hamam-ului, dezvoltându-se sub forma a două inele arhitecturale. Inelul periferic funcționează ca spațiu servant, adăpostind totodată spații intime, iar inelul interior acționează ca strat tranzitoriu care deschide conexiuni vizuale și experiențiale către medrese și hamam, consolidându-le prezența simbolică. Astfel, obiectul istoric și intervenția nouă se împletesc într-un ansamblu coerent, regenerat, care păstrează vie memoria locului și redă comunității un spațiu al coeziunii urbane.
