Comentariul autorului:
Clădirea de secol XIX din centrul Clujului, care adăpostește astăzi Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, nu a fost gândită inițial ca muzeu. A pornit ca reședință privată a unui pasionat de teatru și cultură, care și-a imaginat un loc în care orașul să respire altfel. Această moștenire a transformat clădirea într-un spațiu care, peste timp, a devenit gazda unor expoziții capabile să propună noi moduri de a înțelege istoria. Expoziția „Războinici uitați și podoabe eterne: barbarii migratori în timpul crizei Imperiului Roman (sec. V–VI d.Hr.)”, găzduită în aripa estică, este un exemplu de reconfigurare spațială „altfel” – dintr-un cadru convențional într-un parcurs imersiv.
După ani de planificare, muzeul a reușit în 2025 să readucă în România, pentru prima dată, tezaurul de la Șimleu Silvaniei, aflat până acum în colecțiile muzeelor din Viena și Budapesta. Considerată una dintre cele mai importante descoperiri ale epocii migrațiilor, colecția invită vizitatorii să experimenteze istoria printr-o abordare care depășește expunerea tradițională.
Spațiul expozițional este compus dintr-o succesiune de încăperi care obligă la un parcurs liniar. Această constrângere a fost transformată „altfel” într-un instrument narativ: fiecare cameră are o identitate proprie, iar redefinirea lor, prin neutralitatea cromatică și stratificarea vizuală, a creat fundalul perfect pentru punerea în valoare a artefactelor. Conceptul vizual are trei straturi: migrație, peisaj și arheologie. Tema centrală, migrația, este explorată atât ca fenomen istoric, cât și ca realitate contemporană. Peisajul devine fundalul descoperirii – o punte între utilizarea obiectelor și momentul arheologic al regăsirii lor.
Materialele au fost atent alese pentru a ancora expoziția în realitatea fizică a descoperirilor: piedestale din pământ bătut, fragmente de piatră, câmpuri simbolice de nisip și grâu. Suprafețele pereților, uneori aspre, alteori netezite, acompaniază discret obiectele expuse. Lumina devine la rândul ei un instrument narativ – direcționată, contrastantă între zonele de expunere și cele de tranziție, ea ghidează pașii vizitatorului și pune în valoare detalii ascunse.
Expoziția are un traseu unidirecțional, cronologic, dar presărat cu două spații de respiro, gândite altfel. Prima oprire este „Camera Descoperirilor”, unde animațiile digitale și activitățile interactive invită vizitatorii să intre în rolul arheologului. A doua este o sală circulară cu proiecții imersive, concepută ca loc de reflecție și relaxare.
Piesa centrală a colecției este fibula din onix de la Șimleu, unică în lume, alături de numeroase bijuterii de aur și pietre prețioase, care ilustrează rafinamentul elitelor locale. În același timp, includerea craniilor deformate artificial oferă o perspectivă neobișnuită asupra identității vizuale a comunităților migratoare. Povestea descoperirilor, de la comoara de la Pietroasa spartă cu toporul până la pietrele prețioase găsite de porci în noroi, adaugă autenticitate și o doză de surpriză.
Astfel, proiectul expozițional nu este doar o punere în scenă muzeografică, ci o experiență culturală altfel: un dialog între trecut și prezent, între obiect și poveste, între spațiu și emoție. Este o demonstrație a felului în care designul de interior muzeal poate să reconfigureze percepția vizitatorului și să transforme vizionarea artefactelor într-o călătorie vie, educativă și participativă.
