Comentariul autorului:
Propunerea de revitalizare pentru Abația Santa Maria del Piano face parte din concursul Reuse Italy - Reuse the Abbey, a cărui temă a fost crearea unui spațiu destinat meditației, un loc al reflecției individuale și colective, capabil să răspundă contemporaneității printr-o abordare respectuoasă față de trecut, dar inovatoare în același timp. În acest spirit, propunem o abordare diferită, printr-o atitudine complexă față de monumentul istoric, ce vizează crearea unui cadru incluziv pentru comunitate, readucerea la viață a ruinelor printr-o intervenție atentă și inovativă și conferirea unei noi identități întregii zone. Soluțiile evidențiază o atmosferă senină, delicată și neintruzivă, menită să transmită speranță pentru viitor. Credem că cea mai sigură modalitate de a construi un viitor durabil este aceea de a ne sprijini pe trecut și pe înțelepciunea zidurilor care poartă în ele o poveste - o poveste a timpului și a vieții, relatată prin arhitectură.
Propunerea respectă și pune în valoare ruina istorică, transformând-o într-un spațiu contemplativ ce îmbină memoria și sacralitatea locului cu funcționalitatea modernă, integrând zone pentru meditație individuală și colectivă. Intervenția are ca obiectiv creșterea interesului turistic și cultural al zonei, al așezărilor din apropiere și al provinciei Rieti - Pozzaglia Sabina. Închiderea navei și a transeptului printr-o boltă susținută de o structură metalică de tip grid, detașată de zidurile existente, conservă integritatea tectonică a monumentului și îi conferă o atmosferă solemnă prin lumina difuză lăsată să pătrundă în interior. Această boltă este gândită ca o „extrudare” a formei curbe a bolții altarului și rămâne complet reversibilă, tocmai datorită structurii sale metalice. Pasarelele propuse permit vizitatorilor să descopere zidurile ruinei de la un nivel superior, să privească prin golurile ferestrelor și să admire fosta rozasă, conferind o experiență arhitecturală completă.
Traseul de meditație urmează ordinea sacră a spațiului bisericesc și se deschide prin intrarea din fațada sud-vestică, care conduce către nava centrală, principala zonă destinată reflecției. Acest spațiu multifuncțional poate fi modelat pentru activități diverse, având capacitatea de a găzdui evenimente ample sau de a fi compartimentat prin structuri translucide și efemere, pentru a crea spații cu caracter flexibil, în funcție de evenimentul găzduit. În transept, zona de bucătărie/oficiu pentru evenimente este integrată discret, completând ansamblul și deschizându-se spre zona mesei centrale, situată central și adiacent altarului. Masa amplă propusă este inspirată de proporția și forma mesei altarului, întâlnită în tradiția bisericilor catolice, și are rolul de a aduce comunități împreună în cadrul evenimentelor.
Turnul-clopotniță este reconfigurat printr-o scară nouă ce respectă vechiul acces către etajele superioare ale abației și este conceput ca un spațiu de introspecție, în care „capsulele” pentru meditație individuală se deschid către priveliști spectaculoase asupra naturii și a ruinei, în timp ce baza turnului adăpostește o bibliotecă.
Prin toate aceste intervenții, proiectul stabilește un dialog între construit și natură, și transformă abația într-un spațiu dedicat meditației, în care trecutul, prezentul și viitorul se întâlnesc într-o arhitectură a memoriei și a speranței.
