Comentariul autorului:
Cum intervenim în peisajele culturale românești? Proiect de identitate și recuperare
Adăpost este un studiu ce se concentrează pe impactul construcțiilor de dimensiuni reduse asupra peisajului cultural românesc. Numărul acestora este previzibil să crească odată cu dezvoltarea necontrolată a turismului, lezând tocmai identitatea locului care a generat amplasarea lor. Proiectul propune conservarea și recuperarea peisajului cultural și privește critic acest fenomen.
Caută un model al locului. Găsește și îndrăgește anexele - construcții secundare, de mici dimensiuni, aflate între cadrul natural și vatra satului, care servesc drept un valoros exemplu de calibrare și adaptare la resursele zonei. Astfel, fânare, colibe de pescari, beciuri, grajduri, hodăițe, adăposturi pentru ciobani, saivane, bucătării de vară sau șure devin, din construcții marginale, centrale în imaginarul posibilului gest al construirii. Realizate într-o manieră simplă, îngrijite cât să poată fi folosite, decorate discret, prin gesturi mici, anexele reprezintă modele.
Apariția firească și viața lor plină de adaptări și adăugiri determinate de nevoile de zi cu zi fac ca o înghețare în timp să fie nelalocul ei. Nu vorbim, așadar, despre permanență, conservare sau muzeificare, ci despre construcții vii, în comunități. Chiar și eventuala abandonare a acestora face ca ele fie dezmembrate și asimilate de oameni în alte construcții, fie să se degradeze într-un timp, topindu-se în loc, lucru posibil prin utilizarea materialelor naturale. Faptul că acestea sunt secundare în raport cu locuirea face ca tocmai resursele familiei să nu fie prioritizate către înnoirea lor. Într-un fel, acest lucru le salvează. Deși învelitoarea a fost înlocuită cu plăci de azbociment aproape pretutindeni.
În fine, învățăm de la anexe abținerea, atenția la loc, folosirea resurselor naturale și, mai ales, rezistența în timp prin prisma unei juste utilizări a spațiului. O construcție nouă trebuie să ne fie, mai degrabă, un adăpost, să aibă grijă de noi și, mai ales, de ceea ce se află în jurul ei. O locuire, chiar și temporară, de mici dimensiuni, poate să producă un dezacord irecuperabil în loc. Oferim, ca răspuns împotriva serialității construcțiilor ce populează tot mai pregnant peisajele românești, reținerea. Ne imaginăm adăposturi de dimensiuni reduse, care se înrudesc cu anexele și le împrumută tehnicile, materialele și felul de așezare în loc.
Expoziția cuprinde fotografii, desene, mărturii, artefacte banale și gânduri din explorările realizate în cinci zone din țară, identificate ca peisaje culturale.
Proiectul este inițiat de Cumulus Architecture și posibil cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România prin Timbrul de Arhitectură.
