Comentariul autorului:
Județul Harghita oferă un cadru în care peisajul natural și cel construit se întâlnesc în mod armonios, creând un mediu în care tradiția, natura și modernitatea coexistă într-un echilibru fragil dar sugestiv. Amplasamentul proiectului se desfășoară pe loturi de tip „pieptene”, o morfologie rurală specifică regiunii, în proximitatea zonelor naturale protejate și a siturilor de interes pentru comunitate, unde biodiversitatea este protejată, iar ecosistemele locale, păsări, mamifere și insecte găsesc habitat. Terenul se află la limita dintre mediul construit și cel natural, funcționând ca o zonă de tranziție subtilă, un spațiu tampon în care elementele artificiale și cele naturale se întrepătrund într-un dialog continuu, generând un peisaj în care natura și arhitectura se influențează reciproc și se completează. Poziția sa strategică lângă râul Olt creează un cadru de amplasare care nu doar valorifică priveliștile, ci și permite un raport intim cu apa și cu fluxurile naturale ale peisajului, iar satul Sâncrăieni, cu structura sa bine conservată, se integrează perfect în acest cadru, oferind un context vizual, social și cultural de excepție, în care trecutul și prezentul coexistă și se influențează reciproc.
Proiectul propune două entități construite, clădirea existentă și cea nouă, între care natura devine un element activ si conector. Volumele noi sunt dispuse asemenea unor degete care ating și cuprind grădina interioară, generând o succesiune de spații intermediare care conectează vizual și funcțional interiorul cu exteriorul. Fațadele spre drumul de acces evocă arhitectura tradițională a caselor secuiești, amintind prin silueta acoperișului în două ape și proporțiile volumetrice ale clădirii, de imaginea primară a locuinței rurale. Golurile dintre volume invită natura în interior, spații intermediare care permit pătrunderea luminii, aerului și vegetației, creând o serie de experiențe senzoriale care fac ca arhitectura să fie percepută nu doar vizual, ci și prin simțuri și emoții. Clădirea nouă este alcătuită din trei volume simple, unite printr-un pridvor vitrat care funcționează ca ax central al ansamblului, o coloană vertebrală care leagă funcțional și vizual toate componentele clădirii, facilitând circulația și legătura între spații. Orientarea cardinală a clădirii optimizează lumina naturală, asigurând atât iluminare corespunzătoare pentru birouri și spații de lucru, cât și priveliști deschise către grădini, râul Olt și peisajul cultural înconjurător. Spre nord, grădinile se deschid către o seră vitrată, un spațiu de tranziție și contemplare, unde natura și arhitectura se întâlnesc, permițând utilizatorilor să experimenteze schimbările de lumină, culoare și miros în funcție de anotimp. Clădirea existentă va fi reconfigurată printr-o fațadă dublă cu grădină verticală și un pridvor verde, creând un dialog subtil între trecut și prezent, între interior și exterior, între structura construită și vegetația care o învelește, conferind spațiilor un caracter viu și sensibil la mediul înconjurător.
Materialitatea ansamblului exprimă un dialog între tradiție și inovație, între căldura lemnului și transparența sticlei. Lemnul, folosit ca structură și element estetic principal, evocă meșteșugul local și memoria arhitecturii vernaculare, în timp ce sticla, asociată unei dimensiuni mai tehnologice și contemporane, aduce luminozitate, deschidere și transparență. Fațadele sunt articulate prin riflaje din lemn inspirate de paternul gardurilor tradiționale secuiești, reinterpretat într-o cheie modernă, ceea ce conferă ansamblului atât profunzime vizuală, cât și un ritm arhitectural recognoscibil. Acest joc între opac și transparent, între materialitatea caldă și tactilă a lemnului și suprafețele vitrate netede și reflectante, creează o tensiune echilibrată și o continuitate subtilă între patrimoniul local și limbajul arhitecturii contemporane. Deschiderea spațiilor interioare către grădini și peisaj consolidează ideea de permeabilitate și fluiditate între interior și exterior, în timp ce utilizarea materialelor regenerabile și a tehnologiilor eficiente energetic susțin caracterul sustenabil al proiectului, fără a pierde legătura cu contextul cultural și natural.
Proiectul a fost gândit pentru a răspunde nevoilor contemporane ale utilizatorilor, dar și pentru a crea un cadru flexibil care să poată evolua în timp. Spațiile intermediare și circulațiile sunt concepute astfel încât să poată fi adaptate în funcție de activități și scenarii diverse, generând un sistem arhitectural flexibil, care se transformă odată cu nevoile utilizatorilor și cu schimbările climatice sau sociale ale zonei. Natura este integrată în toate nivelurile proiectului, pătrunzând prin sere, grădini și fațade vegetale, contribuind la confortul termic, purificarea aerului și generarea unei experiențe spațiale pline de viață. Volumetria și tipologia inspirată din arhitectura locală sunt reinterpretate pentru nevoile contemporane, iar materialitatea evocă meșteșugul local, în timp ce spațiile intermediare creează trasee vizuale și tactile, conectând interiorul cu exteriorul și generând momente de contemplare și apropiere de natură.
Clădirea existentă va găzdui birouri, spații recreative și tehnice, iar fațada va fi completată cu un pridvor vitrat și o grădină verticală densă care transformă pereții în filtre vii între exterior și interior. Clădirea nouă, alcătuită din trei volume tip „șură” unite prin pridvor vitrat, include recepție, birouri, săli de ședințe, expoziții și spații tehnice, iar spațiile intermediare sunt reprezentate de pridvoare vitrate pentru relaxare și circulație verticală, grădini cu vegetație locală și grădini de ploaie care generează habitat pentru fauna locală și gestionează apa. În întreg ansamblul, grădinile și spațiile verzi sunt gândite pentru a oferi continuitate între natură și arhitectură, pentru a crea un mediu care inspiră conectare și armonie.
Ansamblul propus integrează tradiția, natura și tehnologia într-un cadru care este în același timp eficient, flexibil și emoțional. Clădirile reflectă nevoile contemporane fără a renunța la rădăcini și identitate, generând experiențe care se desfășoară de-a lungul parcursului vizitatorului, în care lumina, vegetația, materialele și volumul interacționează subtil cu percepția și starea celor care traversează spațiul. Atmosfera interioară de lucru este caldă și primitoare, accentul fiind pus pe conexiunea vizuală și emoțională cu natura, iar traseele pietonale și vizuale creează momente de surpriză, contemplare și relaxare, în care arhitectura devine un cadru pentru experiențe vii și memorabile pentru un alt fel de loc de muncă zilnic.
