Comentariul autorului:
Fosta vilă a sculptorului Oscar Späthe, situată în București, pe strada Rabat nr. 16 (fostă Aleea Modrogan), sector 1, este un monument istoric de început de secol al XX-lea, înscris în Lista Monumentelor Istorice la poziția 1815, cu indicativul B-II-m-B-19494. Imobilul se află în perimetrul ZCP nr. 48–Parcelarea Filipescu, fiind una dintre primele locuințe ridicate în această parcelare istorică, realizată după planul arhitectului O. van Risselberghe și aprobată în anul 1912.
Imobilul a fost construit între anii 1912-1913, imediat după apariția Legii locuințelor ieftine (1911), care a impulsionat parcelarea moșiei Filipescu – cunoscută și ca Parcelarea Șoselei Jianu sau Aleea Modrogan. Sculptorul Oscar Späthe (1875-1944), de origine germană, format la München și Berlin, a achiziționat în 1912 lotul nr. 56, în suprafață de cca. 500 mp, cu deschidere de 20 m la stradă. Tot în același an, a solicitat autorizație de construcție și a apelat la serviciile arhitectului Constantin Iotzu (1884-1962), unul dintre colegii și prietenii săi apropiați. Împreună au conceput o vilă în stil neoromânesc, destinată locuirii, alături de un atelier de sculptură amplasat separat, în fundul curții.
Autorizația de construcție, emisă la 29 octombrie 1912, prevedea retragerea clădirii de la aliniament, dezvoltarea pe trei niveluri (subsol, parter și etaj) și un corp secundar – atelierul – cu regim de înălțime redus, separat de locuință. Reglementările stricte ale parcelării au limitat dezvoltarea construcțiilor, impunând distanțări față de vecinătăți și restricționând ocuparea integrală a limitelor de proprietate. Acest context urbanistic riguros a contribuit la păstrarea unei morfologii coerente și a unei ambianțe de elită, specifică parcelărilor de început de secol XX.
Oscar Späthe, sculptor cu activitate prestigioasă în România, a locuit în această vilă până la sfârșitul vieții, alături de cea de-a doua soție, Florica Maria Späthe, căreia i-a donat oficial proprietatea în 1941. Descrierea detaliată a imobilului din actul de donație relevă organizarea funcțională originală: vila avea la parter salonașul și sufrageria, la etaj dormitorul, biblioteca și baia, iar la subsol – spațiile de serviciu. Atelierul era compus din două săli de lucru și un birou. Curtea era împrejmuită cu un gard metalic din fier forjat, iar în zona verde din fața casei se aflau busturile sculptate de artist: autoportretul, busturile celor două soții ale sale și cel al prietenului său, poetul Cincinat Pavelescu.
După decesul sculptorului, în 1944, vila a rămas în proprietatea soției sale. După decenii de degradare, în anul 2019, întregul ansamblu – vilă, atelier, fostul garaj și cele patru busturi – a fost achiziționat de actualii proprietari, soții Sorin și Diana Vlădescu, care au inițiat un amplu proiect de restaurare, reabilitare și punere în valoare, obținând autorizația de construire în decembrie 2021.
Remodelarea ansamblului arhitecturii volumului extins al vilei s-a conceput numai în raport de subordonare la vila istorică, astfel să rezulte un ansamblu închegat și care să armonizeze toate cele trei corpuri între ele: vila-S+P+E+M, noul corp de legatură P+E+M și corpul fostelor ateliere ale sculptorului Oscar Späthe S+P+E, dar și ca fundal al celor patru busturi sculptate în piatră din fața locuinței. Lucrările au urmărit consolidarea și restaurarea a volumului principal, cât și reabilitarea anexelor, cu păstrarea caracterului istoric și integrarea funcțiunilor moderne. Vila a fost restaurată cu intervenții minime asupra structurii istorice: s-a refăcut acoperișul și învelitoarea, podul a fost transformat în mansardă locuibilă, cu introducerea unor lucarne inspirate de limbajul arhitecturii neoromânești. Fațadele au fost restaurate cu materiale compatibile cu cele originale – tencuieli de epocă pe bază de var hidraulic și ciment alb, fără pigmenți conform rețetei indicate de eșantioanele de parament preluate, iar decorațiile au fost curățate și tratate cu metode non-invazive. Planșeele istorice – grinzișoare cu bolțișoare, planșee de lemn – au fost conservate, iar scara interioară a fost păstrată și consolidată parțial.
Printr-un corp de legătură, s-a realizat legătură flexibilă și comodă între cele două volume, pe nivelurile decalate, fără a compromite identitatea vilei istorice. Fostul garaj din tablă a fost reconfigurat ca spațiu de odihnă exterior, cu o pergolă. Împrejmuirea originală a fost restaurată, iar porțiunile lipsă au fost refăcute conform modelului istoric.
În ansamblu, proiectul a urmărit respectarea strictă a caracterului arhitectural originar, subordonând toate intervențiile noilor funcțiuni și menținând integritatea estetică a ansamblului. Vila proiectată de Constantin Iotzu a rămas dominantă în compoziție, iar intervențiile asupra atelierului și a celorlalte corpuri au fost concepute în raport de subordonare, cu scopul clar de a obține un tot coerent și echilibrat.
Valoarea culturală și istorică a ansamblului restaurat este dată atât de calitatea sa arhitecturală – expresie a stilului neoromânesc de început de secol al XX-lea –, cât și de valoarea memorială, prin asocierea cu personalitatea lui Oscar Späthe și prin apartenența sa la Parcelarea Filipescu – zonă rezidențială de elită, cu caracter aristocratic. Prin acest proiect, s-a reușit nu doar restaurarea unei locuințe istorice speciale, ci și reintegrarea sa în viața urbană a Bucureștiului.
