Comentariul autorului:
Rezumat
Lucrarea abordează, pornind de la studii teoretice, exemplificând prin cazuri cunoscute și detaliind prin exemple concrete, tema percepției în arhitectură, a felului în care o cerință similară poate conduce către răspunsuri diverse și a modului în care aceeași realitate poate avea diferite interpretări. În prima parte sunt explicate motivele pentru care persoanele percep diferit același obiect concret, prin prisma propriilor experiențe anterioare, a felului în care omul își înmagazinează informațiile receptate și a memoriei. Înțelegând prin intermediul psihologiei cognitive diferitele etape prin care intelectul înregistrează noi informații, a felului în care efectele perspectivei sunt contracarate și apropriate cu ajutorul memoriei și a modului în care contextul reprezintă un factor important pentru înțelegerea atât a unui obiect cât și a culorii sale, se observă cum, deși aceste informații par a fi incluse în sfera psihologiei, sunt parte integrantă a arhitecturii. Despre modalitatea prin care o unică întrebare poate avea o multitudine de răspunsuri valabile vorbește atât Iliescu (2019) prin descrierea concursului Asigurării Românești pentru noul sediul de pe bulevardul Gheorghe Magheru g-ral, cât și practica atelierului de proiectare 22/32 din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, exemplificat prin ultima temă a anului 3, denumită „Locuire și densitate urbană”. Analizând trei proiecte diferite atât ca demers conceptual cât și ca rezolvare volumetrică sau formală, se observă modalitățile diferite de abordare a același program de arhitectură ce poate conduce către percepții diferite.
Introducere
Articolul se conturează în jurul definirii percepției ca fenomen și exemplificării relației ei cu arhitectura, prin intermediul răspunsului studenților la tema de atelier „Locuire și densitate urbană”. Se urmăresc cele două etape: definirea termenilor și concretizarea fenomenului. În prima parte, subiectul este modul în care se asimilează informația transmisă de contextul înconjurător. Intervine palierul psihologic, bazat pe procesele cognitive în urma cărora persoana înțelege mesajele și imaginea în complexitatea sa. Pentru a descrie fenomenul, este relevantă memoria și rolul acesteia în capacitatea umană de a recepta și prelucra exteriorul. Experiențele anterioare, proprii fiecărui om, creează hărți mentale care influențează sau determină sentimentele și impresiile pe care le induce un obiect. Notele subiective stau la baza deciziilor luate în conturarea proiectelor oferite ca exemplu. Se expun întâi metodele didactice care duc la apariția variantelor, iar apoi se stabilesc termenii temei: situl și analiza morfo-tipologică. Din multitudinea de posibilități se aleg trei exemple care să ilustreze atât diversele alegeri care pot fi făcute în faza incipientă a unui proiect de arhitectură, cât și diferențele de percepție ale spațiului.
Cadrul articolului este dat de atelierul de proiectare 22/32, unde lansarea temei „Locuire și densitate urbană” deschide posibilitatea unui studiu raportat la diversele variante de răspuns. Asemănător unui concurs de arhitectură, fiecare echipă de studenți rezolvă subiectiv o serie de cereri și criterii obiective. Răspunsurile la temă urmează îndrumarea atelierului și prioritizează principiile care duc la apariția conceptului. Alegerea ideilor care ghidează și conturează proiectul se realizează pe baza unei rațiuni subiective, strâns legată de imaginea formată în urma procesului de percepție și înțelegere a spațiului. Multitudinea de variante de răspuns la temă a deschis problematica alegerii proiectelor reprezentative care să evidențieze cât mai bine noțiunile introduse în articol. Dificultatea apare odată cu selecționarea proiectelor care să ilustreze cât mai bine conceptul.
Metodologia diferă în cele două părți ale articolului. Inițial, se începe cu studiul surselor, al diverselor lucrări ce aprofundează modul de asimilare a contextului. Ele urmăresc și explică cunoașterea întâi prin intermediul simțurilor, iar apoi prin procesele cognitive bazate pe conștiință. Cristina Mândrescu vorbește despre modalitățile de înțelegere a mediului înconjurător, iar Vernon descrie rolul memoriei. Ulterior, Josef Alberts și Simon Grondin prezintă modalitățile de citire și interpretare a culorilor, dar și importanța lor într-un context. A doua etapă vizează exemplificarea principiilor menționate mai sus, prin intermediul înțelegerii proiectelor și a modului în care experiența de parcurgere a spațiului diferă în fiecare caz particular. Principiile sunt mai bine ilustrate prin sursele ce conturează anumite asocieri între formă, percepție și utilizarea spațiului. Legătura între conștiința colectivă și calitatea arhitecturii de a răspunde nevoilor societății este prezentată de Satoshi Sano. Materializarea în proiect a ideii de comunitate intențională stă la baza tezei de doctorat scrise de Traian Colțan.
În acest articol se urmărește exemplificarea noțiunilor abstracte prin răspunsurile diverse la o unică temă de atelier. Concretizarea ideilor legate de percepție și de rolul ei în dezvoltarea unui proiect arhitectural apare raportată la trei variante distincte de rezolvare.
